Academicianul Mircea Maliţa a murit, luni seara, la vârsta de 91 de ani.
Matematician, diplomat şi eseist, Mircea Maliţa s-a născut la 20 februarie 1927, la Oradea, urmând studiile liceale la Oradea, Făgăraş, Beiuş şi Bucureşti, pe cele ale facultăţilor de Ştiinţe, Secţia Matematică, şi pe cele Facultăţii de Filosofie din Bucureşti, aminteşte Agerpres.
În anul 1972, şi-a susţinut teza de doctorat cu tema ”Modele matematice pentru negocieri”. A fost preparator, asistent (1949), lector (1951), conferenţiar (din 1961), apoi, din 1972, profesor la Catedra de Analiză Matematică a Facultăţii de Matematică a Universităţii din Bucureşti, fiind titularul cursului modele matematice în ştiinţele sociale, precum şi al cursului de logică şi inteligenţă artificială, conform Dicţionarului ”Membrii Academiei Române” (2003).
Începând din 1950 a fost director al Bibliotecii Academiei Române, până în 1956, apoi consilier al Misiunii Permanente a României pe lângă ONU (1956-1961), director al Direcţiei Culturale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (1961-1962), ministru adjunct de Externe pe probleme ONU (1962-1970), ministru al Educaţiei şi Învăţământului (1970-1972), membru al consiliilor pregătitoare ale conferinţelor mondiale ale ONU pentru populaţie, ştiinţă şi tehnologie, pentru dezvoltare (1974-1979).
Mircea Maliţa a devenit membru corespondent (din 1 martie 1974) şi membru titular al Academiei Române (din 18 decembrie 1991).
Academicianul a fost un nume de referinţă pentru diplomaţia românească, cunoscând o largă recunoaştere şi apreciere internaţională. A fost ambasador al României în Elveţia şi la ONU (Geneva), în perioada 1980-1982, apoi în SUA, între anii 1982-1984. A susţinut expuneri şi lecţii la Institutul Universitar de Înalte Studii Internaţionale din Geneva, la Asociaţia Austriacă de Politică Externă, în SUA, Marea Britanie etc.
Cunoscut pentru lucrările şi studiile sale în domeniile ştiinţific şi diplomatic, Mircea Maliţa a excelat şi în genul eseistic, abordând în lucrările sale o problematică vastă şi diversă. Sunt binecunoscute preocupările sale privind modelele matematice în ştiinţele sociale, prin lucrări precum: “Programarea pătratică” (1968), “Modele matematice ale sistemului educaţional” (1973), ”Programare neliniară” (1972), “Abordări matematice ale relaţiilor matematice” (3 vol., 1977-1978). Dintre lucrările referitoare la diplomaţie amintim: “Pagini din trecutul diplomaţiei româneşti” (1966, în colaborare), “Diplomaţia română. O perspectivă istorică” (1970), ”Teoria şi practica negocierilor” (1972), ”Romanian Diplomacy. A Historical Study” (1970), “Diplomaţia. Şcoli şi instituţii” (1975) ş.a.
A fost şi coordonator pentru numeroase lucrări, dintre care amintim: “Sistemele în ştiinţele sociale” (1977), ”Mathematical Approaches to International Relations” (două volume, 1977), ”Sistemele în ştiinţele naturii” (1979), “Viitorul electronicii şi informaticii” (1979), “Economia mondială. Orizont 2000” (1988), “Enciclopedia statelor lumii” (1981), ”Metode matematice în problematica dezvoltării” (1982), ”Statele lumii” (1985), ”Ingineria industrială. Prezent şi perspective” (1990). Între volumele de eseuri semnate de Mircea Maliţa se numără: “Sfinxul” (1969), “Aurul cenuşiu” (3 vol., 1971-1973), “Pietre vii” (1973), “Triade” (1973), “Idei în mers” (2 vol., 1975), “Fire şi noduri” (1975), “Zidul şi iedera” (1977). Volumul ”Zece mii de culturi, o singură civilizaţie”, apărut în 1998, cuprinde un studiu asupra problemelor civilizaţiei contemporane.
În 2007 i-au apărut volumele ”Tablouri din Războiul Rece. Memorii ale unui diplomat român”, ”Între război şi pace”, ”Jocuri pe scena lumii: conflicte, negocieri, diplomaţie”, iar în 2008 a lansat un volum despre profesii şi profesionalism, intitulat ”Reprofesionalizarea României”, scris în colaborare cu dr. Călin Georgescu. În 2009 a lansat volumul de eseuri ”Mintea cea socotitoare”. A urmat în 2010, cartea “Cuminţenia pământului. Strategii de supravieţuire în istoria poporului român”, care este un volum de reflecţie asupra utilităţii lecţiilor istoriei în abordarea strategiilor de supravieţuire a unui stat. În 2011 a apărut volumul “Zid de pace, turnuri de frăţie. Deceniul deschiderii: 1962-1972”, semnat de academicienii Mircea Maliţa şi Dinu C. Giurescu, iar în 2012 Mircea Maliţa şi-a lansat volumul “Homo Fraudens”, în cadrul Târgului Internaţional Gaudeamus. În 2012 a fost lansat volumul “Mircea Maliţa – Biobibliografie” de Lucian Pricop, o retrospectivă Mircea Maliţa în trimiteri bibliografice, amintiri, documente şi fotografii. La 8 iulie 2014 a fost lansat volumul de memorii ”The Cold War Diplomacy” apărută în Statele Unite ale Americii, iar la 17 decembrie 2014 a fost lansat volumul ”Istoria prin ochii diplomatului – Mircea Maliţa, Dan Dungaciu” (Editura RAO), lucrare ce prezintă un dialog între autorul Mircea Maliţa şi profesorul Dan Dungaciu.
Academicianul Mircea Maliţa s-a numărat printre personalităţile care şi-au adus aportul la proiectul “Noua Enciclopedie a României” început în 2009 şi coordonat de academicianul Tudorel Postolache. Proiectul “Noua Enciclopedie a României” a fost lansat oficial la 20 noiembrie 2012, în Aula Magna a Academiei Române.
Personalitate de marcă a culturii româneşti contemporane, Mircea Maliţa a fost membru fondator al Centrului European de Cultură din Bucureşti şi al Universităţii Mării Negre, membru al Academiei Mondiale de Arte şi Ştiinţe, al Academiei Internaţionale de Perspectivă Socială, al Federaţiei Mondiale a Studiului Viitorului, al Academiei Internaţionale “Leonardo da Vinci” din Roma, potrivit volumului amintit mai sus.
A primit titlul Doctor Honoris al Universităţii din Oradea (1998) şi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Politehnica din Bucureşti pentru strălucita activitate ştiinţifică, filosofică şi diplomatică (2012). A fost, de asemenea, rector de onoare al Universităţii Populare ”Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte.
A fost unul dintre membrii fondatori, în 1993, ai Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma (ARCoR) şi coautor al lucrării ”No Limits to Learning. Bridging the Human Gap” (1979), un raport către Clubul de la Roma care a primit recunoaştere internaţională pentru impactul său; vicepreşedinte al ARCoR (din 13 iunie 2013).
La 21 februarie 2013, academicianului Mircea Maliţa i-au fost decernate, din partea Ministerului Educaţiei Naţionale, Diploma de Excelenţă şi o plachetă în semn de apreciere pentru meritele deosebite şi contribuţiile remarcabile aduse la dezvoltarea educaţiei, culturii şi societăţii româneşti. Cu acest prilej, au fost amintite unele dintre iniţiativele fostului ministru al Învăţământului Mircea Maliţa, precum cele privind introducerea conceptului de management, introducerea calculatorului şi dezvoltarea departamentelor de matematică şi informatică în universităţi, care după aceea au produs efecte la nivelul întregii societăţi. Tot în perioada în care Mircea Maliţa a fost ministru al Învăţământului a fost înfiinţat, la Bucureşti, Centrul European pentru Învăţământ Superior de pe lângă UNESCO (1972).
La 3 martie 2015 i-a fost decernat, pentru cărţile publicate, un premiu special în cadrul celei de-a treia ediţii a Galei Premiilor Foreign Policy România.
La 20 februarie 2017 a avut loc, în Aula Academiei Române, “Sesiunea omagială: Mircea Maliţa la 90 de ani”, urmată de o recepţie, în organizarea Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale “Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române şi a Fundaţiei Universitare a Mării Negre.
