„Zona morţii” de la Cernobîl
„Zona morţii” sau „Zona de excludere” defineşte perimetrul care a fost evacuat de armata sovietică după catastrofa petrecută la Cernobîl pe 26 aprilie 1986.
Solul şi anumite suprafeţe de pădure sunt în continuare radioactive. În lipsa oamenilor „Zona morţii” („Zona de excludere”) se transformă într-o rezervaţie naturală, în care trăiesc plante şi animale pe care cercetătorii încearcă să le înţeleagă. Unele prezintă anomalii, în timp ce altele par mai puţin afectate de încărcarea radioactivă din zonă. Unele animale au culori neobişnuite, cataractă, culori diferite la ochi, dezvoltă cancer sau au o durată de viaţă mai mică.
Zona radioactivă din jurul fostei centrale nucleare de la Cernobîl ar urma să fie transformată în “rezervaţie radiologică a biosferei”, potrivit unei decizii a Guvernului Ucrainei.
Conform unui studiu prezentat de autorităţile ucrainene, la începutul lui 2016, oamenii pot sta 4-5 zile la o distanţă mai mică de 30 de kilometri de zona unei explozii nucleare şi cel mult 1 zi la o distanţă de 10 kilometri, fără ca sănătatea să le fie afectată.
În iunie 2015 a fost deschis un nou depozit central pentru deşeuri radioactive în zona de excludere a centralei nucleare ucrainene. Instalaţia, în valoare de 17,5 milioane de euro, permite îmbunătăţirea manipulării în siguranţă a materialelor radioactive din întreaga Ucraină, nu doar din zona centralei.
Zona din jurul fostei centrale nucleare de la Cernobîl va continua să fie contaminată cel puţin în următorii 3.000 de ani, suţin mai mulţi experţi, la 30 de ani de la catastrofă.
