Vitamina D influenţează ADN-ul uman prin intermediul unor structuri numite ‘receptori de vitamina D’, ce se conectează în locuri specifice ale genomului uman.
Cercetătorii au realizat o hartă a acestor locuri şi au identificat peste 200 de gene influenţate direct de aceşti receptori.
Astfel, au fost descoperite concentraţii semnificative de ,,receptori de vitamina D,, în regiunile asociate cu maladii precum scleroza în plăci, diabetul de tipul 1, dar şi în regiuni asociate unor boli precum leucemia şi cancerul colorectal.
Deşi nu a fost stabilită o doză zilnică optimă de vitamina D, experţii în domeniu recomandă o cantitate cuprinsă între 25 şi 50 de micrograme.
La nivel mondial, se estimează că un miliard de persoane prezintă carenţe de vitamina D.
Carenţa de vitamina D este un cunoscut factor de risc pentru declanşarea rahitismului şi a unor maladii imunitare, precum scleroza în plăci, artrita reumatoidă şi diabetul de tipul 1, dar şi anumite tipuri de cancer şi chiar demenţa.
Vitamina D se găseşte în ouă, unt, lapte şi carnea de peşte: somon, hering şi macrou.
