Confidenţialitate

Urmează-ți Visul: Copiii din centrul de Plasament “Pinocchio” s-au oferit să doneze banii lor de buzunar pentru ca Roberta să își îndeplinească visul | AUDIO

La începutul lunii iunie, ați aflat povestea Robertei, fata de 14 ani care locuiește într-un centru de plasament din București.

E foarte talentată la street dance și printre altele, Europa FM și Dedeman i-au plătit un cursurile de dans pentru următorul an. 

La momentul respectiv, mai mulți ascultători s-au oferit să o ajute pe Roberta. Nu a fost nici pe departe prima oară când s-a întâmplat așa ceva la „Urmează-ți Visul”, iar pentru acest lucru vă mulțumim.

Doar că de data aceasta, unul dintre mesaje ne-a uimit pur și simplu. A venit din partea celor 17 copii din Centrul de Plasament “Pinocchio” din Băbeni.

Aceștia s-au oferit să doneze cei 28 de lei pe care îi primesc lunar de la stat, pentru ca Roberta să își îndeplinească visul de a deveni instructor de dans.

Am mers să îi cunoaștem pe copiii care, din puținul lor, au vrut să ajute alt copil care a trecut prin aceleași necazuri ca ei. Așa am aflat că, deși nu o cunosc pe Roberta decât din reportajele Europa FM, copiii din centrul de plasament din Băbeni îi spun “colega noastră”.

Evident, nu am putut accepta așa ceva, dar am vrut să îi cunoaștem pe cei care au trimis mesajul.

“O domnișoară de la mine din centru, când am ajuns la muncă, mi-a spus că a auzit un caz la Europa FM. Era despre o colegă de-a noastră. Așa s-a exprimat: o colegă de-a noastră dintr-un centru din țară. Nu a reținut de unde. Are nevoie de ajutor și ne-am gândit să renunțăm la cei 28 de lei pe care îi primim luna aceasta, ca bani de buzunar. Cam asta mi-a spus. – Copiii din centrele de plasament nu își pot ridica alocația lunară. O pot face după 18 ani, dintr-un cont. Până atunci, se bazează pe 28 de lei pe lună. – Exact! Până atunci, 28 de lei pe lună sunt singurii lor bani pe care îi primesc de la stat. Și atunci, am stat de vorbă și cu ceilalți copii, pentru că voiam și acordul lor”, a explicat Mihai Ghebrea, șeful centrului de plasament.

Toată povestea a pornit de la Mira. Are 19 ani și e studentă în primul an la Facultatea de Asistență Medicală din Pitești.

“- Mie nu mi-ar fi fost greu. Și cred că niciunui copil. De la 28 de lei, ne putem abține. – Înțeleg că nu e prima oară când faceți acte de caritate. Oricât de uimitor mi s-a părut mie gestul vostru, înțeleg că nici măcar nu e primul de genul acesta. – Nu. Mereu ajutăm. Mereu vrem să oferim. Ne simțim bine, ne ajută și pe noi. Și noi primim ajutor și avem atâtea… – Voi aveți atâtea? Voi, copii dintr-un centru de plasament? – Da. Mie mi se pare că am destule pentru mine și pentru ceilalți copii. Și vreau ca și cei săraci să aibă mai mult decât au”, a povestit Mira.

Oricât de trist ar suna, sunt cazuri în care un centru de plasament oferă mai multe decât familia naturală. Și da, din donațiile primite, fie că vorbim de haine, dulciuri sau rechizite, tinerii din centrul “Pinocchio” fac pachete pentru familiile sărace din Băbeni. Alte pachete ajung chiar la părinții lor, care i-au abandonat. Dar și o vorbă bună e o formă de ajutor, spune Alice. Și ea locuiește în Centrul “Pinocchio”.

“- Mi-aș dori să iau bac-ul și să dau la facultate, pentru că vreau să devin psihoterapeut. Am încredere în mine și știu că atâta timp cât îmi propun ceva, realizez. În acest cămin am oameni care mă iubesc. Îmi place să le ascult poveștile și să îi înțeleg. Cumva, să găsească un refugiu în mine. Adică să înțeleagă faptul că cineva vrea să îi asculte. – Tu simți nevoia să te asculte cineva? – Pentru că în copilărie îmi doream asta, să fiu ascultată și înțeleasă, dar nu s-a întâmplat, cred că lucrul ăsta m-a ambiționat să ofer altora. – Să dai ce nu ai avut tu. – Da. Pentru că dar din dar se face rai”, a mărturisit Alice.

Pe lângă faptul că viața a fost nedreaptă cu ei, tinerii din centrul Pinocchio mai au câteva lucruri în comun. De pildă, faptul că au înțeles că nu e suficient să aștepți ca cineva să te ajute. Trebuie să te ții de școală și dacă, la un moment dat, primești ajutor, bine ar fi să ajuți și tu pe altcineva. Atât cât poți, spune Iliuță.

“- Am terminat clasa a 11-a cu 9.60. Aștept anul următor să mă pregătesc de bac și să îl iau. – Și în anii trecuți, cât ai avut? – 9,40, 9.50. – Ah, medii d-astea… Și mai departe, după ce vei fi luat bacul, ce planuri ai? – Vreau să dau la A.S.E. – Deci, la București? – Da. – Și după ce vei fi terminat A.S.E.-ul ce îți imaginezi că vei face? – Cred că aș vrea să lucrez într-o bancă sau o firmă. – Ăsta e visul tău? Să lucrezi într-o bancă? – Doar o parte din visul meu, adică… cât să îmi pot urma visul. – Și care e visul real? –Să călătoresc în toată lumea. Să vizitez fiecare țară. Și îndemn toți copiii să aibă un vis, pentru a avea pentru ce lupta. Pentru a avea un scop în viață. Știi cum e, dacă nu ai un vis, trăiești degeaba”, a povestit Iliuță.

De multe ori, visul unei vieți mai bune îi ține pe copiii din centrele de plasament pe linia de plutire. Dar cei din Centrul “Pinocchio” îi ajută, atât cât pot, și pe alții să își împlinească visurile. Pentru că în final, o lume în care tot mai mulți oamenii își vor împlini visurile, va fi o lume mai bună.

EMBED CODE Copiază codul de mai jos pentru a adăuga acest clip audio pe site-ul tău.

Urmează-ți visul! O campanie Europa FM realizată cu ajutorul DEDEMAN

Foto: Facebook/Casa Pinocchio Babebi