Tradiţii în Joia Mare
Joia Mare este ziua în care se înroșesc ouăle, iar creştinii care anterior s-au spovedit se împărtăşesc.
În Joia din Săptămâna Patimilor, preoții slujesc Denia celor 12 Evanghelii.
În unele mănăstiri, la sfârşitul Sfintei Liturghii, există obiceiul ca stareţul să spele picioarele a 12 dintre călugări, în amintirea gestului făcut de Mântuitor la Cina cea de Taină.
Uneori, se obişnuieşte să se dea de pomană apă.
Tradiția spune că nu e bine să speli rufe în Joia Mare, pentru că apa murdară va ajunge la cei care odihnesc somnul de veci.
În Oltenia se fac şi acum, în zori, în curți sau la morminte, focuri pentru morţi din boz sau nuiele. Se crede ca ele închipuiesc focul pe care l-au făcut slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, să se încălzească la el, atunci când Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfântul Petru, cand s-a lepădat de Iisus Hristos.
În Zona Clujului, de Joia Mare se striga peste sat. Însă strigarea o făcea Voevoda Ţiganilor, un flăcău căruia i se comunicau abaterile fetelor şi feciorilor din Postul Mare.
În noaptea de Joimari, oamenii dintr-un sat din Dolj cred că se deschid mormintele, cerul, Iadul și Raiul, iar cei morți se întorc la casele lor să petrească Paștele alături de cei dragi. Ei aprind focuri mari și stau în jur, amintindu-și de cei plecați, păstrând, astfel, un obicei unic.
În satul Salcia, comuna Argetoaia, din județul Dolj, în Joia Mare, din Săptămâna Patimilor are loc un obicei unic, de pomenire a morților.
Ritualul „Focurilor din Joia Mare“ este păstrat de cele câteva sute de săteni, care încă de la patru dimineaţa, aprind focuri din coceni de porumb şi vreascuri uscate în faţa caselor, în grădini sau la morminte și se adună în jurul flăcărilor pentru a-şi aminti de cei dispăruţi din lumea celor vii, pentru a-i plânge și pentru a-i chema înapoi să vadă ce s-a mai întâmplat cu familiile şi apropiaţii lor.
Se spune că, în noaptea de Joimari, se deschid mormintele, cerul, uşile Raiului şi ale Iadului, iar spiritele celor morţi se întorc la casele lor spre a petrece Sărbătorile Pascale printre cei vii.
Morţii reveniţi pe la vechile lor locuinţe rămân printre ai lor până la Înălţarea lui Iisus Hristos, zi în care se fac pomeni, iar aceştia se întorc de unde au venit, luând colacul şi oala cu apă pe care le-au primit de pomană, potrivit obiceiului păstrat de sute de ani.
„Întrucât la Joia Mare, când sosesc morţii, nu este atât de cald se aprind focuri pentru fiecare mort, în curţile sau grădinile caselor, pe mormânt sau lângă mormânt, sau pentru toţi morţii laolaltă, în curtea bisericii sau la cimitir. „Focurile morţilor” încearcă să menţină un echilibru între lumea celor vii şi lumea celor morţi”, potrivit Ameliei Etegan, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj.
