Tradiția Mărțișorului este inclusă în lista patrimoniului imaterial al UNESCO

Mărţişorul, un obiect-bijuterie prins într-un şnur alb cu roşu și oferit celor dragi pe 1 martie, a primit de-a lungul timpului semnificaţii diverse, de la vestitor al primăverii la simbol al renaşterii naturii.

De anul trecut, tradiţia este inclusă în lista patrimoniului imaterial al UNESCO.

Femeile şi fetele primesc în general mărţişoare şi le poartă toată luna martie, ca semn al sosirii primăverii.

În Moldova însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască mărţişoare băieţilor.

Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare.

Au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât.

Se spune că, în vechime, mărţişorul era confecţionat din două fire răsucite de lână colorată – albă şi neagră sau albă şi albastră – şi era dăruit în prima zi din luna martie.

Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte.

În prezent, mărţişorul este purtat pe toată durata lunii martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că acesta va aduce belşug în casele oamenilor.

Așa se face că într-o mare parte a satelor României, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare.

În Transilvania, mărţişoarele se atârnă de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele.

Mărţişorul este o tradiţie în România, Republica Moldova şi teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni.

Obiceiuri similare întâlnim în Bulgaria, Albania și Macedonia.