Atentatul de la Târgul Secuiesc
Procurorii DIICOT au anunțat ieri, după-amiază, că au reținut un cetățean de etnie maghiară ce plănuia un atentat la Târgul Secuiesc, fix de 1 decembrie, la defilarea din acest oraș. Nu vreau să comentăm foarte mult detaliile tehnice ale acestui presupus atentat, nici nu mă pricep la petarde sau la dispozitive electronice, aș vrea să stăm mai mult pe detaliile tehnice ale comunicării DIICOT, şi asta pentru că ea este neobișnuită.
Ca să vă dau un exemplu, deși înainte de atentatele de la Paris, din această toamnă, se știa faptul că după Charlie Hebdo, serviciile secrete franceze dejucaseră și alte tentative, abia după s-a aflat numărul acestora … șase, cu cel de acum câteva zile, șapte.
Altfel spus, Franța a avut în acest an nouă atentate, dintre care două au și reușit, dar opinia publică nu știe aproape niciun fel de detalii despre celelalte șapte, care n-au reușit.
La București avem deja în presă și interceptări ale convorbirilor teroristului tâmp din secuime, dar adevăratul efect al acestor comunicări este, culmea, aproape același pe care l-ar fi avut și un atentat reușit. Răspândirea teamei, a urii între români și maghiari, ba chiar și culpabilizarea nedreaptă a tuturor maghiarilor.
Ca român, s-ar putea să capeți mai multă încredere în bravii spioni ai SRI, dar s-ar putea să îți amâni vacanța în secuime, iar dacă nu ți-o amâni s-ar putea să te uiți ciudat la vânzătoarea de pâine dacă aceasta îți dă bună ziua în maghiară, că după haine s-ar putea să nu își dea seama că nu cunoști această limbă.
Una peste alta, aceste lucruri nu duc în niciun caz la cicatrizarea unor răni istorice.
