Teatrul Odeon transmite, online, spectacolul “La Ţigănci”

În regia de Alexander Hausvater, după textul lui Mircea Eliade, spectacolul La Ţigănci va fi disponibil online joi, de la ora 18.00, pe canalul de YouTube şi pagina de Facebook ale Teatrului Odeon.

Piesa a avut premiera la 22 iunie 1993.

„În «La Ţigănci», lucrul important era descoperirea că publicul poate să se integreze în spectacol”, spunea Alexander Hausvater.

Textul pentru spectacol a fost scris de Cristian Popescu, decorurile au fost realizate de Constantin Ciubotariu, costumele au fost opera lui Irina Solomon şi Dragoş Buhagiar, iar muzica a fost creată de Adrian Enescu.

Din distribuţie fac parte Adriana Trandafir, Florin Zamfirescu, Carmen Tănase, Marius Stănescu, Gelu Niţu, Ionel Mihăilescu, Camelia Maxim, Laurenţiu Lazăr, Constantin Cojocaru, Mugur Arvunescu, Dan Bădărău, Iuliana Ciugulea, Mirela Dumitru, Şerban Ionescu, Angela Ioan, Ioan Batinaş şi Diana Gheorghian.

Spectacolul va fi fifuzat prin live streaminge pe Facebook și va fi disponibil pe canalul de YouTube până la miezul nopții (ora 24.00).

“Vă rugăm să fiți îngăduitori vizavi de calitatea filmării, pentru că înregistrarea a fost realizată pentru arhiva teatrului și nu pentru difuzare”, a transmis Teatrul Odeon.

“Pentru Alexander Hausvater nuvela lui Mircea Eliade este pretext de desfășurări ideatice și imagistice despre țigan ca singura punte naturală între Occident și Orient. Apropierea de viață gitană este o posibilitate pentru lumea modernă și desacralizată de a accede la ritual, la rădăcini, la conștiința mitologică. Povestirea profesorului Gavrilescu devine, în cutia cu miracole care este teatrul, un drum inițiatic deopotrivă pentru actori și spectatori. O întâlnire prin care suntem invitați să exorcizăm răul din noi, odată cu eroul”, a opinat Ludmila Patlanjoglu.

“În La Țigănci, acțiunea și personajele devin fragmente care își caută întregul – personajul principal este jucat de cinci actori, nu se imită un om ci se recompune un sens și o existență din fragmente de personalitate. Fragmentul existenței însă trebuie luat ca un dat, chiar dacă o anumită nostalgie a vechilor modele persistă: ce bine era când lumea era în alb și negru; nu mai suntem așa – suntem o lume de cioburi, în care cel mai tragic lucru e sa privești neputincios tragedia”, a completat Doru Mareş.