ȘTIREA BRAVO: La doar 27 de ani, a reuşit să atragă pentru satul său natal, în numai doi ani, peste 10 milioane de euro din fonduri europene

Un tânăr de 27 de ani dă o lecție valoroasă celor care nu cred că o comunitate ambițioasă poate face minuni într-un timp scurt.

Vlad, George și Luca i-au spus BRAVO, în această dimineață, lui Alin Buliga, un tânăr de 27 de ani, din judeţul Botoşani, care a reuşit să atragă în numai doi ani peste 10 milioane de euro din fonduri europene pentru satul său natal, Hilişeu Horia.

Aceasta este o comună situată la graniţa României cu Ucraina, la 40 de kilometri de Botoşani. A fost mereu o comunitate izolată, cu o populaţie săracă de agricultori şi crescători de animale. În prezent comuna înfloreşte. Drumurile sunt asfaltate, școlile sunt moderne, în comuna se organizează cursuri de calificare și burse ale locurilor de muncă, iar viața locuitorilor se îmbunătățește prin proiectele pe care le-a atras, 11 la număr cele mai multe pentru combaterea sărăciei.

În ultimii patru ani, au fost accesate fonduri europene, transfrontaliere şi guvernamentale de aproximativ 13 milioane de euro.

În 2017, Alin Buliga a fost numit administrator public al comunei Hilişeu Horia.

”A fost visul meu din copilărie, de când mergeam încălţat cu cizme de gumă la şcoală, din cauza noroaielor. Acum îmi trăiesc visul, asfaltăm, calificăm oameni, comuna creşte”, spune Alin Buliga, într-un interviu pentru publicația Botoșăneanul.

”Ţin minte că mai ales drumurile erau foarte proaste. Când ploua, numai căruţa te mai scotea. Mă ducea tata la autobuz, când mergeam la liceu, la facultate, cu căruţa. Mergeam la şcoală cu cizme de cauciuc. Toate acestea m-au marcat. Mi-am dorit să avem drumuri, şcoli, dispensar performant. Să progreseze comuna”, spune Alin, devenit între timp administratorul public din Hilişeu.

A intrat la Administraţie Publică şi când a venit prima dată în practică la Primăria din Hilişeu Horia şi-a dat seama ce vrea să facă.

A terminat facultatea, a urmat apoi un master în Managementul Administraţiei Publice

”Aveam un vis în legătură cu satul meu. Simţeam că pot să-l ajut într-un fel sau altul. Era o datorie morală şi faţă de părinţii mei să nu-i las singuri şi să le fac traiul mai plăcut. De ce să plec dacă pot să fac lucrurile mai bune aici. Evident, trebuie voinţă şi muncă multă”, spune într-un alt interviu, pentru Adevărul, Alin Buliga.