Simona visează să devină medic pentru a descoperi leacul bolii de care suferă

03/12/2018

Simona este o fată de 15 ani, care se luptă cu o boală cruntă. Cu toate astea, nu uită să zâmbească și le dă încredere celorlalți copii, uneori, chiar și doctorilor. Visează să devină medic pediatru și să descopere leacul bolii de care suferă.

Simona sfidează greutățile pe care viața i le-a pus în față și deși e doar un copil, poate servi drept model pentru orice adult care se confruntă, sau crede că se confruntă, cu probleme mari.

Și-a petrecut o bună parte a ultimilor ani în Spitalul Marie Curie, din București. Problemele au început în 2015, cu ceva dureri la șold și la spate.

“Pur și simplu m-am trezit și am mers. Am observat că mă doare. N-am băgat-o în seamă. Adică, am zis că e din cauza curentului. Am luat niște pastile, m-am dat cu cremă și au trecut după o săptămână. Reapăreau, apoi dispăreau. Până nu s-au mai oprit”, își amintește Simona.

Inițial, doctorii au crezut că e vorba de scolioză. După analize amănunțite, Simonei i s-a pus un diagnostic mult mai grav. Părinții și medicii au evitat să îi dea detalii, dar Simona e un copil foarte inteligent.

“Îmi venise pur și simplu în minte și am căutat. Și i-am zis zâmbind mamei: Știi ca tumora mea înseamnă cancer?. Așa i-am zis. A rămas uimită și eu i-am spus-o zâmbind. Nu aveam nicio treabă. Știam ce înseamnă cancer. Dar nu așa de mult”, mărturisește Simona.

Anii au trecut și Simona a trecut prin mai multe operații. În final, doctorii i-au amputat piciorul stâng și deși i-a fost greu la început, Simona spune că viața merită trăită.

“Glumeam într-o seară… Întrebasem de piciorul meu și mi s-a spus că e la plimbare. Și am spus bine că se plimbă el, că eu stau în pat. M-am obișnuit. Și am început să merg ușor-ușor cu cârjele. Și acum sar într-un picior. Pe zi ce trece, mai făceam un câte un lucru. Mă descurcam singură. Mai și dansez! Fac aproximativ ce face și un om normal. Dar eu nu mă consider diferită. Nu.”, spune Simona.

E doar unul dintre motivele pentru care în perioadele în care se simte bine, vrea neapărat să meargă la școală. E drept, profesorii vin și acum să îi predea în salonul de spital. Dar nu e același lucru, spune Simona.

“Unii și-ar dori să ajungă la școală și nu pot. Aud mulți colegi de-ai mei că nu am timp să scriu, nu am timp să fac aia. Dar ai timp să te joci pe calculator și alte chestii. Mă gândeam că eu aveam timp și aveam și dureri. Luptam să învăț și să ajung undeva”, spune Simona.

Simona vorbește despre problemele ei cu o lejeritate și un optimism de care cei mai mulți adulți nu ar fi capabili. Are ochii luminoși și zâmbește mult. E adevărat că uneori, caută motive să o facă.

“Indiferent ce problema ați avea și orice obstacol, niciodată nu trebuie să vă dați bătuți. Trebuie să luptați până în ultimul moment. Să vă găsiți un obiect, o persoană, orice, pentru care să luptați. Să nu uitați să zâmbiți, chiar dacă aveți probleme mari. Trebuie să zâmbiți. Vă ajută foarte mult. Cum m-a ajutat și pe mine”, este mesajul Simonei.