O fostă colegă a plecat din România anul trecut și acum a explicat de ce și cum. Ioana Boca a scris un articol pe blog, intitulat ”De ce am plecat când n-am mai stat”, iar articolul s-a viralizat rapid.
Oamenii o acuză că a dat bir cu fugiții, că e o lașă care doar se văicărește sau, dimpotrivă, că a făcut exact ce trebuia, pentru ea și pentru copilul ei. ”Cei care pleacă sunt de condamnat că n-au rămas să lupte pentru progresul țării sau de lăudat că și-au luat viața în propriile mâini?” – aceasta este întrebarea de luni dimineață din Deșteptarea, la care am încercat să găsim un răspuns cu ajutorul ascultătorilor Europa FM.
”Am plecat din România la mijlocul lui 2016, încărcați de bagaje și de speranță că facem alegerea corectă pentru noi și mai ales pentru copilul nostru. Acum, la aproape un an de când am făcut pasul acesta major vă spun, cu mâna pe inimă, că nu mi-e dor de nimic. Locuim la Madrid, un oraș cald, civilizat și prietenos, în care oamenii n-au nervii întinși pe arcuri. Nu zic că e perfect. Nu este. Dar este un loc în care se poate trăi decent.
Aici, sistemul de învățământ nu este la cheremul oricărui vremelnic pus șef la Educație, programa nu se schimbă odată cu guvernanții, aici școlile au profesori care nu sunt umiliți și care își tratează elevii cu respect, aici sunt autostrăzi, spitale, sisteme informatice puse la punct și cu ajutorul cărora poți rezolva orice treburi ai în relația cu autoritățile, fără să stai la cozi și să te închini pe la ghișee. Și, poate mai important decât orice altceva, aici sunt spitale în care oamenii tratează oameni, cu respect, cu empatie, cu normalitate în definitiv.
Aici există asigurări de sănătate private. Asta înseamnă că plătești lunar o sumă și beneficiezi de toate serviciile medicale de care ai nevoie pentru tine și familia ta (de toate, da? nu abonamente pentru niscaiva analize și consultații, așa cum se procedează pe la noi… ), în niște spitale care arată ca hotelurile, cu doctori care își fac treaba și cu asistente care nu își cos buzunare suplimentare la halat (evident că și la noi există excepții, nu zic că sunt toți așa, dar excepția de la noi este regula aici). Vă spun despre spitale și despre servicii medicale pentru că noi de asta am avut cel mai mult nevoie, din păcate, de când băiețelul nostru a început grădinița. Și, Dumnezeule! Ce diferență uriașă este între ce e la noi și ce e aici, în privința serviciilor medicale”, își începe Ioana articolul de pe blogul intitulat ”Ioana Boca – Zori de Zen”
