Scriitoarea Herta Muller: Pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să intru în USR

Laureată cu premiul Nobel pentru Literatură în 2009, scriitoarea Herta Muller neagă, într-o declaraţie pentru Agerpres, că ar fi membră în Uniunea Scriitorilor din România.

“Asta e o glumă? Nici măcar nu ştiam că sunt membră a Uniunii Scriitorilor din România. Pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să intru în Uniune şi nimeni nu mi-a comunicat că am fost admisă – indiferent din ce motiv. Şi când să se fi întâmplat asta? Niciodată nu am primit vreo solicitare de-a plăti cotizaţia”, susține celebra autoare.

Herta Muller spune că, deşi s-a pus problema în anii ’80 să devină membru al USR, când a condiţionat primirea de admiterea în Uniune a scriitorului şi jurnalistului William Totok, de vreme ce acesta nu a fost primit, nu şi-a mai exprimat niciodată intenţia de a deveni membră a breslei scriitorilor români.

“Pe vremea când mai trăiam în România, în 1985 sau 1986, s-a pus problema să fiu primită în Uniunea Scriitorilor. Atunci am condiţionat primirea mea de primirea lui William Totok. Dar cum el nu a fost admis, nu am intrat nici eu. De atunci nu am mai avut nici un contact cu această organizaţie. Şi nici ulterior nu mi-am exprimat vreodată intenţia de-a deveni membru al Uniunii. Ce înseamnă tot acest teatru absurd? Un fel de cooptare ca pe vremuri? Cineva decide peste capul meu şi apoi mă trage şi la răspundere. Asta nu este în niciun caz o procedură democratică”, a adăugat ea.

Potrivit unor informaţii apărute în presă, Herta Muller a fost suspendată din Uniunea Scriitorilor din România pentru că nu şi-a plătit cotizaţia de 150 de lei pe an.

Într-o postare pe pagina sa de socializare, criticul literar Vasile Popovici, membru al Filialei Timişoara a USR, afirmă că în 1985, cu un an înainte de a pleca definitiv în Germania, Herta Muller a depus un dosar de înscriere în Uniunea Scriitorilor, porţile rămânând însă “definitiv închise” din cauza deciziei din acea vreme a Partidului Comunist.

“În ianuarie 1990, adică imediat după Revoluţie, toate cererile adunate în anii ’80 şi nerezolvate au fost aprobate de Consiliul Uniunii, inclusiv a Hertei Muller. Însă ea era deja de patru ani în Germania. În anii de după revoluţie au existat schimburi de mesaje între secretariatul Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara şi scriitorii germani din Banat plecaţi în Germania. Nimeni – nici Herta Muller – n-a mai fost însă interesat de statutul de membru al Uniunii Scriitorilor din Romania”, susţine Popovici.

El spune că, la fel ca şi conducerea filialei Timişoara, conducerea Uniunii de la Bucureşti “n-are absolut nici un rol în faptul că foştii colegi scriitori germani rezidenţi de ani de zile în Germania au ales să ignore statutul lor de scriitori cu carnet în Romania”.

“Pentru astfel de cazuri statutul Uniunii Scriitorilor prevede faptul că acei scriitori ce au fost admişi în Uniune, dar care nu-şi achită cotizaţia rămân în continuare membri, dar – şi aici intervine cuvântul mizerabil – cu statut de suspendare. Aşa scrie în statut, aşa e!”, mai scrie criticul.