Sărbătoarea Sânzienelor, tradiții și semnificații în cultura românească
Cu rădăcini adânc înfipte în folclor, Sânzienele sunt sărbătorite pe 24 iunie, în special în mediul rural, unde obiceiurile și ritualurile vechi sunt păstrate și transmise din generație în generație. Această zi marchează și nașterea Sfântului Ioan Botezătorul în calendarul creștin ortodox.
În folclorul românesc, Sânzienele sunt percepute ca fiind zâne bune, ființe magice care trăiesc în păduri și câmpii înflorite. Ele sunt adesea asociate cu fertilitatea, prosperitatea și protecția recoltelor și a animalelor.
Potrivit tradiției, în noaptea de 23 spre 24 iunie, Sânzienele umblă pe pământ și împart rodul pământului, binecuvântând culturile și oamenii. Această noapte este considerată magică, iar cei care respectă ritualurile pot beneficia de noroc și sănătate pe tot parcursul anului.
Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri este împletirea cununilor de sânziene. Fetele își fac cununi și le aruncă pe acoperișurile caselor. Dacă cununa rămâne pe acoperiș, se consideră că fata se va căsători curând. De asemenea, cununile sunt folosite și pentru a prezice vremea și recolta.
În anumite zone, tinerele fete îmbrăcate în alb, denumite drăgaice, formează cercuri și dansează în câmpuri, invocând binecuvântarea Sânzienelor. Acest dans ritualic este menit să asigure fertilitatea pământului și prosperitatea comunității.
În noaptea de Sânziene, se aprind focuri mari pe dealuri și câmpii. Tinerii sar peste focuri, credința fiind că astfel se purifică și alungă spiritele rele. Focurile simbolizează, de asemenea, regenerarea și puterea soarelui, marcând solstițiul de vară și cea mai lungă zi a anului.
Există numeroase superstiții legate de această sărbătoare. Se spune că, în noaptea de Sânziene, cerurile se deschid, iar animalele pot vorbi. Este o perioadă propice pentru a culege plante medicinale, care se crede că au puteri deosebite în această zi.
Foto: Shutterstock
