Chris De Garmo, chitaristul trupei Queensryche a scris o piesă splendidă despre “lucid dreaming”. Profundă și cu mai multe înțelesuri. Silent Lucidity este despre atunci când visezi lucid și ești capabil să iei “volanul” și practic faci ceea ce îți vine. Melodia se adresează acestui fenomen specific, dar metaforic, versurile au alt înțeles.
De Garmo a construit o piesă ale cărei versuri reprezintă creșterea personală a oamenilor în timp ce sparg zidurile construite în jurul sufletului lor. Mai mult, o altă interpretare este că versurile transmit un mesaj adresat oamenilor care trebuie să îmbrățișeze moartea și să treacă la o nouă dimensiune – o lume nouă, în care te simți în siguranță, liber să zbori, să înveți cum să-ți controlezi viața și unde toate visele tale sunt vii.
Sunt trei momente de o mare subtilitate în această piesă. Primul este la finalul primei strofe, unde Geof Tate, solistul vocal face o scurtă pauză, dar în tensiunea generată, ea îți pare luminică.
Al doilea moment este finalul pasajului de “spoken words” de la jumătatea piesei, unde un HELP ME rostit șoptit și care poate trece neobservat, arată granița atât de fragilă dintre vis și realitate și abilitatea de a fi conștient de faptul că visezi și de a prelua controlul asupra naturii visului tău.
Să elucidam si al treilea moment.
“Cântecul de leagăn” al lui Johannes Brahms, interpretat la violoncel la sfârșitul piesei, este un moment de geniu. Este atât de subtil introdus, are un ritm liniștitor, iar melodia este fascinantă.
Și din nou întrebări, este somnul obișnuită sau este cel către serenitate?
