Republica Moldova: Mănăstirea Căpriana, locul unde istoria şi religia se împletesc – GALERIE FOTO
Complexul Căpriana este considerat unul dintre cele mai vechi şi mai valoroase locaşuri monastice din Republica Moldova.
Cea mai veche mănăstire din acest complex monahal datează din secolul al XV-lea şi poartă hramul Adormirii Maicii Domnului.
În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea au fost adăugate încă două biserici, una sub hramul Înălţării Domnului, iar cealaltă poartă hramul Sfântului Gheorghe.
Mănăstirea Căpriana a fost ridicată într-un luminiş de codru, cunoscut încă din 1420 drept “Poiana lui Căprian (Chiprian)”.
Numele “Căpriana” vine de la primul egumen care a slujit în această mănăstire, pe numele său Chiprian, în anii ’20 ai secolului al XV-lea.
În 1429 apare sub numele de “Mănăstirea de la Vişnevăţ unde este egumen Căprian”, în 1470 – “Prisaca (Cetăţuia) lui Căprian”, iar din prima jumătate a secolului al XVI-lea – “Mănăstirea Căpriana”.
Prima menţiune documentară a denumirii “Căpriana” datează din anul 1545, aceasta fiind înscrisă pe coperta Tetraevangheliei adusă de voievodul Petru Rareş.
Tot la începutul secolului al XV-lea, mănăstirea a primit în dar de la viitoare soţie a domnitorului Alexandru cel Bun un preţios epitrafil brodat între anii 1427 şi 1431. Este considerată una dintre cele mai vechi broderii de pe teritoriul Republicii Moldova.
În acelaşi secol, la Căpriana au fost construite pivniţele din piatră şi Casa Egumenului, iar în jurului mănăstrii a fost ridicat un zid din piatră.
De-a lungul sutelor de ani, mănăstirea Căpriana a suferit multe perioade de zbucium, înălţări şi decăderi cauzate de vremurile de restrişte.
La jumătatea secolului al XVI-lea, voievodul Petru Rareş a demolat biserica, zidind-o din nou pe perimetrul vechilor fundaţii.
Între anii 1819 – 1820, mănăstirea şi-a schimbat total aspectul, fiind reconstruită în urma cutremurului din anul 1802.
În perioada 1903-1905 la Căpriana a fost înălţat un nou locaş sfânt, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Noul locaş este o catedrală de tip neo-bizantin, în formă de cruce greacă, cu altar pătrat, naos cu abside laterale pătrate.
Odată cu reinstaurarea regimului sovietic în Basarabia, după anul 1944, Căpriana şi-a pierdut rolul de mănăstire, călugării fiind izgoniţi. În această perioadă, mănăstirea a fost mai întâi ospiciu, iar apoi loc de dans.
După anul 1987, mănăstirea Căpriana revine la normalitate şi îşi recapătă menirea de locaş al ortodoxiei.
Foto: Lavinia Dragomir
*Vizitarea Orheiului Vechi din Republica Moldova s-a realizat cu sprijinul Asociaţiei Turistice Ghizii României.
