Rațiunea Zilei, cu Cătălin Striblea: Când toată lumea redeschide, statul român e hiper-prudent. Și are dreptate.

Mai multe țări europene tocmai au ridicat parțial restricțiile impuse în pandemia de coronavirus. Italienii își vor putea vizita familiile după mai multe luni de singurătate. De săptămâna viitoare revin și cafenelele, dar doar cu livrare. La fel și în Spania, dar aici se deschid și frizeriile. Ce binefacere!

Belgienii vor primi dreptul de a face sport, dar și cel de a merge la medic. Se redeschid magazinele de confecții. În Germania, revin saloanele de înfrumusețare, muzeele, dar și bisericile. Se deschid și școlile, dar doar în unele landuri.

În Grecia revin magazinele mici. Iar în Ungaria se deschid terasele. O să vedeți o revărsare de libertate diseară la televizor. Dar ce înseamnă asta pentru noi și pentru autorități?

Înseamnă că vor veni două săptămâni teribil de grele. Pentru că iarăși vom avea de-a face cu gestiune așteptărilor. Într-o lume globalizată informația circulă instantaneu, iar o parte dintre ai noștri trăiesc deja în aceste țări și vor trimite mesaje acasă. Lumea își va dori să fie la fel ca acolo și se va întreba de ce nu sunt ridicate restricțiile mai repede, dacă România nu are atât de mult de suferit? Sunt 13 mii de cazuri de coronavirus în țară, iar numărul morților se îndreaptă spre 800. Deși cifre mari, mintea noastră lucrează prin comparație.

Iar comparația se face cu aceste țări unde dezastrele au fost uriașe. Ce poți să zici în cazul Belgiei, țară cu o populație mult mai mică decât a României, dar care are opt mii de morți? Totuși Belgia lasă populația să respire de astăzi. Luați și exemplul din America unde sunt zeci de mii de morți, iar mai bine jumătate dintre State vor deschide parțial de astăzi. Adăugați presiunile economiei, acolo unde sute de mii de oameni nu-și mai iau zilnic salariile.

Răspunsul este simplu și-l găsești în ograda proprie. Deși suntem guvernați de așteptări și de informații globale, salvarea vieții și a felului nostru de viață stă în ograda proprie. Iar aici lucrurile nu stau tocmai bine. România e pe un platou al îmbolnăvirilor, iar acestea scad o zi și apoi cresc din nou, într-o curbă numită fierestrău. Asta arată că încă nu am trecut de vârful epidemiei și că trebuie să mai avem răbdare. Adăugați aici capacitatea de testare mai scăzută decât a altor state, dar și o medie a celor bolnavi de 46 de ani, ceea ce ne arată că majoritate cazurilor sunt oameni activi. Adică cei care de abia așteaptă să iasă acum la muncă.

Și mai e ceva. Spre deosebire de statele care azi ridică restricțiile, România nu are cel mai bine pus la punct sistem medical. Dimpotrivă. Nu putem concura la număr de paturi, ventilatoare, logistică, număr de medici cu niciunul dintre statele de mai sus.

De asta, autoritățile române au doar scenariul prudenței. Au ales sănătatea în locul economiei, în care pompează bani de la stat. De asta, șeful cancelariei premierului, Ionel Dancă a anunțat în week-end că există și posibilitatea ca starea de urgență să fie prelungită, dacă îmbolnăvirile nu scad.

Vestea bună este că România a avut un week-end de 1 mai liniștit, fără mari mișcări de populație. Și asta poate prevesti o scădere a cazurilor. Totul e ca în zilele următoare chiar să ne amintim că încă există restricții.