Prorectorul Universității din București, despre ce au învățat profesorii, elevii și părinții în urma pandemiei Covid

Principala lecție pe care sistemul educațional ar trebui să o învețe în urma pandemiei Covid este aceea că trebuie să se adapteze la vremurile actuale, spune, la Piața Victoriei, prorectorul Universității din București, profesor universitar doctor Sorin Costreie, consilier al premierului Florin Cîțu:

„Metalecția cred că ar trebui, dacă noi trecem printr-un fapt major, și această pandemie a fost un fapt major, fără să învățăm nimic, fără să ne scuturăm de niște metehne, atunci mi-e teamă că suntem pierduți pentru că noi trebuie să fim flexibili, iar educația înseamnă adaptare.”

Și cum profesorii sunt cei responsabili de educarea viitoarelor generații, aceștia trebuie să stăpânească mult mai bine competențele digitale, necesare din ce în ce mai mult în procesul educațional. Prorectorul Universității din București spune că, în contextul actual, copiii pierd o șansă enormă la un învățământ de calitate:

„Trebuie să te adaptezi, ca profesor, astfel încât să livrezi informația mult mai bine ca înainte pentru că și această interacțiune online are multe dezavantaje, dar are și avantaje. (…) De exemplu, mie mi se pare un avantaj, pe care noi nu-l fructificăm, că acum, în acest context, noi am putea să oferim lecții de calitate tuturor copiilor noștri. Să se facă o bază de date a unor cursuri predate la toate nivelurile, predate de cei mai buni dintre noi, cei mai buni însemnând nu neapărat specialiști, dar cei mai buni care s-au adaptat și au aceste competențe.”

Profesorul universitar dă și un exemplu care arată cât de importante ar fi astfel de lecții de calitate pentru elevii care, în mod normal, nu ar avea cum să beneficieze de ele:

„Constituindu-se această bază, atâta timp cât am da tuturor copiilor acces la această bibliotecă, adică să le dăm o tabletă, un telefon, internet, le-am da acces la un învățământ de calitate, lucru pe care nu-l aveau înainte. Gândiți-vă, un sat uitat de lume, cu profesorii de rigoare de acolo, dezavantajul e major față de o clasă de elevi de la același nivel dintr-un oraș, la care profesorii sunt cuplați la tot felul de circuite informaționale. În contextul acesta, tocmai acei copii au fost loviți, pentru că ei nu aveau instrumentele necesare, nici practicile necesare. Ceea ce mi s-a părut pe alocuri un pic absurd este că tocmai școala lor s-a închis. Deci, o altă lecție e descentralizarea, oamenii trebuie să învețe să fie autonomi.”

Cum facem însă să schimbăm tiparele? În primul rând ține de fiecare dintre noi să ne dăm seama ce vrem să facem cu adevărat, fără a mai fi influențați de cei din jurul nostru, spune profesorul universitar doctor Sorin Costreie:

„Eu cred că nu se mai poate, iar pandemia asta ne-a arătat. Ori, aceste experiențe fundamentale, apropiate de moarte, știu că sună un pic patetic dar este multă moarte în jurul nostru, te schimbă și-ți oferă posibilitatea să te gândești și să valorizezi viața, să te întrebi mai bine ce vreau eu, ce rol am, ce rol are societate, cel de lângă mine, întrebări care, de obicei, nu prea ni le punem când mergem pe pilot automat.”

Și părinții trebuie să le inspire copiilor independență și să-i lase să-și aleagă singuri domeniul spre care vor să se îndrepte, mai spune prorectorul Universității din București:

Principala construcție pe care poate să o facă un părinte e să ajute să aibă niște copii autonomi. O greșeală fantastică și comună a părinților e să-i facă dependenți de ei. O greșeală pe care o văd în mulți dintre studenții mei e să facă o facultate inerțial, pentru că așa i-a împins familia, societatea, dar ei nu vor cu adevărat să facă lucrul acesta. (…) Performanță nu poți să faci decât dacă faci ceea ce vrei să faci, ori mulți vin doar pentru o diplomă, ei sunt la o facultate pentru facultate, dar nu pentru facultatea aceea.

La final, noi înșine trebuie să dăm dovadă de flexibilitate și să nu ne mai alegem o meserie pe viață, crede profesorul universitar doctor Sorin Costreie:

Tot dintr-o nesiguranță a noastră vrem să ne ancorăm copiii în meserii. Noi nu avem tipul ăla de flexibilitate în care un angajat se mută, în funcție de oportunități, dintr-un oraș în altul, își schimbă chiar și domeniul, ceea ce se întâmplă în statele clar mai dezvoltate. Nu, noi ne căutăm ceva pe viață și asta arată o lipsă de flexibilitate și adaptabilitate care ne vine din educație.