Poveștile Campionatului Mondial: “Mondialul lui Eusébio”

Ediţia din 1966 a rămas în istorie drept Mondialul lui Eusébio, dar şi cu o enormă controversă de arbitraj.

Gazda a fost Anglia, iar ţările africane au lipsit în semn de protest faţă de îngreunarea condiţiilor de calificare. Prezenţa exotică a fost însa Coreea de Nord, care zdrobise Australia la baraj, cu 9-2 la general.

Alte două şocuri le-au produs Brazilia şi Italia, duble campioane mondiale, care au fost eliminate din grupe.

Cu Pelé, Zito, Garrincha ori Jairzinho titulari, brazilienii au pierdut cu Portugalia şi cu Ungaria şi au bătut doar Bulgaria. Italia a fost depăşita de URSS şi de Coreea de Nord, iar presa din Peninsula i-a criticat foarte dur pe Rivera, Mazzola şi Fachetti.

Anglia şi Germania au ajuns în finală, la 30 iulie, cu 100.000 de oameni pe stadionul Wembley. La nemţi deja strălucea un tânăr de 20 de ani, numit Franz Beckenbauer. La englezii evoluau Bobby Moore, Jackie şi Bobby Charlton, portarul Gordon Banks sau atacantul Geoff Hurst. Germanii au deschis scorul prin Haller, Anglia a egalat prin Hurst şi a preluat conducerea prin Peters.

Webber a făcut 2-2 în ultimul minut şi s-a intrat în prelungiri. În minutul 101, Alan Ball a întors o minge în careu, iar Geoff Hurst a şutat tare, de la circa 8 metri. Mingea a lovit transversala şi a căzut, revenind în teren. Tot stadionul a strigat „Goool!!!”, englezii au sărit de bucurie, dar nemţii au dat din mâini, arătându-şi dezaprobarea. Centralul elveţian era indecis, dar tuşierul rus Bakhramov i-a garantat reuşita engleză.

Nemţii au căzut psihic şi au mai primit apoi un gol tot de la Hurst, care a devenit primul fotbalist autor al unui hatt-trick într-o finală de Mondial.

Bakhramov a decedat în 2003 şi a susţinut tot timpul că mingea a intrat în poartă, deşi în 1996 specialişti ai Universităţii din Oxford au demonstrat ştiintific că s-a înşelat.

Cu Pelé scos din joc prematur după o accidentare, în 1966 a strălucit un european cu origini africane. Eusébio da Silva Ferreira, născut în Mozambic – fosta colonie a Portugaliei, avea 24 de ani şi impresiona prin viteză, inteligenţă şi un şut puternic. El a schimbat soarta meciului împotriva Coreei de Nord, în sferturi.

Asiaticii au şocat asistenţa. În minutul 25 conduceau cu 3-0, când şi-a intrat în rol Eusébio. A fost introdus în teren şi a înscris de 4 ori la rând, scorul final fiind 5-3. A mai punctat apoi în semifinală şi în finala mică, adjudecându-şi titlul de golgheter, cu 9 reuşite.

Soarta nu a fost însă în favoarea lui Eusébio, care n-a mai ajuns apoi niciodată la vreun turneu final.

În 1966 au apărut mascotele la turneele finale, iar cea a ediţiei din Anglia a fost un leu, numit Willie.