Poveștile Campionatului Mondial: Diego Armando Maradona

Mondialul din 1986 a fost monopolizat în istoria fotbalului de o figură legendară. A fost aproape un “one-man-show”.

Diego Armando Maradona s-a născut la 30 octombrie 1960, în Lanus, provincia Buenos Aires, el fiind primul băiat al unei familii sărace care mai avea 3 fete.

Micutul îndrăgostit de minge a fost descoperit de un antrenor care căuta copii în cartierele sărace ale capitalei argentiniene, iar la 8 ani a fost chemat la antrenamentele unei echipe de mici speranţe ale clubului Argentinos Juniors.

A avut nevoie de doar câteva minute de magie cu balonul pentru a fi legitimat. Rapid a devenit vedeză în pauzele meciurilor, când ridica tribunele în picioare jongland cu mingea de la o poartă la cealaltă.

La 16 ani şi 4 luni a fost deja convocat în lotul naţionalei mari. Până în 1981, Maradona a marcat 116 goluri în 166 de meciuri pentru Argentinos. L-a cumpărat Boca Juniors, cu doar un milion şi jumătate de dolari, iar un an mai târziu l-a vândut cu peste 7 milioane la FC Barcelona.

Mondialul din Mexic l-a găsit cu o sete uriaşă să arate că este cel mai bun, după ce, cu el pe teren, Argentina fusese eliminată la ediţia anterioară. Fotbalistul, cu o înălţime de 1, 65 metri, poreclit „Butoiaşul Atomic” s-a revanşat fiind protagonistul celui mai bun Mondial făcut vreodată de un jucător.

Argentina a nimerit în grupa cu Bulgaria, Italia şi Coreea de Sud, ajungând în optimi de pe primul loc. “Pumele” au depăşit Uruguayul cu 1-0 şi apoi a venit meciul cu Anglia, plin de tensiuni politice, după Războiul Maldivelor.

La ieşirea pe gazon, Maradona a călcat ostentativ pe covorul regal, iar Sir Alf Ramsey, selecţionerul britanicilor s-a enervat atât de tare, încât i-a strigat: „Animalule!”.

Pe stadionul „Azteca” din Mexico City, în faţa a 115.000 de spectatori, Diego a reuşit o „dublă” istorică. În minutul 51 a reluat cu mâna în poartă o minge centrată de pe dreapta, iar asistentul din Tunisia a validat golul.

Reluările difuzate chiar pe stadion au arătat henţ clar, şi întrebat la final dacă a lovit mingea cu mâna, Maradona a răspuns: „Puţin cu capul, puţin cu mâna lui Dumnezeu!”. Expresia lui a devenit celebră peste generaţii, “Mano de Dios” inspirând chiar şi cântece. Nu a fost însă momentul partidei.

Peste patru minute, Diego Maradona a marcat „Golul secolului” aşa cum a fost votat mai apoi. A luat balonul din jumatatea proprie şi a făcut o cursă nebună de 60 de metri, în care a driblat pe rând 5 adversari şi pe portarul Peter Shilton. Britanicii n-au mai putut decât să îşi salveze onoarea prin Gary Lineker, pentru că pe teren era la apogeu un singur “zeu”.

Cu numele lui Maradona scandat de tribune, Argentina a trecut la pas de Belgia, cu două goluri ale lui “Grande Diego” şi a a ajuns în finală în faţa Germaniei Federale. Nemţii erau obosiţi după semifinală împotriva Franţei câştigată cu 2-0, însă au jucat eroic. Au fost conduşi cu 2-0, au egalat, iar Jorge Burruchaga le-a marcat golul înfrângerii în minutul 83.

România a ratat din nou calificarea la Mondial, deşi venea după Euro 1984 la care echipa lui Mircea Lucescu se calificase dintr-o grupă grea. În preliminarii, „tricolorii” au luptat cu Anglia, Irlanda de Nord, Finlanda şi Turcia. Rămâne în memorie data de 16 octombrie 1985, când România pierdea calificarea cu Irlanda de Nord, iar Mircea Lucescu i-a dat banderola de capitan lui Hagi, care avea 20 de ani.