Piața Obor: Crocant sau pufos? Cum preferați blatul de pizza?
Abandonați în farfurie marginea pe care nu ajunge topingul sau o ronțăiți până la ultima bucățică? Și, până la urmă, ne punem întrebarea: oare ce face blatul de ZEST PIZZA să fie atât de irezistibil? Raluca Hatmanu ne spune care sunt secretele unui blat bun-bun de pizza.
Iată un adevăr de necontestat: puține preparate sunt mai faimoase și mai apreciate în întreaga lume decât pizza.
Unii specialiști în domeniul pizzei – da, există astfel de specialiști – consideră că sunt doar două tipuri de pizza autentice: Marinara și Margherita. Despre Margherita am vorbit în primul episod. Marinara – numită astfel pentru că era pregătită, în mod tradițional, de soțiile marinarilor atunci când aceștia se întorceau acasă – este și mai simplă, blatul fiind acoperit doar cu roșii, oregano, usturoi și ulei de măsline. Iar blatul contează cel mai mult în această ecuație.
Și-atunci, cum se face un blat de pizza bun? Atât de bun încât să nu te înduri să îl lași în farfurie nici măcar când ești la dietă?
O simplă căutare pe internet scoate la iveală zeci de rețete de blat de pizza. Și te întrebi, firesc, cum e posibil așa ceva când, în esență, ar trebui să existe doar câteva ingrediente: făină, apă, drojdie, sare, ulei.
Secretul constă, de fapt, în calitatea ingredientelor, în proporțiile folosite, în modul în care este frământat, în numărul de ore în care aluatul se odihnește la frigider înainte de a fi transformat în pizza, dar și în modalitatea de coacere. Însă, ca să ajungi la acest nivel de înțelegere, trebuie să petreci multe ore în bucătărie, spune Răzvan, cheful Zest Pizza și creatorul rețetelor:
Pizza clasică italiană e cea napoletană. Zest nu e pizza napoletană. Noi folosim cuptor electric pentru că, deși orice italian puritan o să se uite la noi și o să se strâmbe la cuptorul electric, după multe nopți nedormite, avem o constanță. Punem eticheta de aluat zest, nu napoletan. Am încercat toate rețetele de la alții. Am stat două luni în bucătărie aruncând zeci de kilograme de faină și de drojdie până în momentul în care am zis “gata, ăsta e!”.
Dar până la urmă, de ce atâta efort? Pentru că aluatul este, de fapt, cel mai important ingredient, baza piramidei pe care se adaugă restul elementelor:
Aluatul e ingredientul principal. Dacă baza nu e bună, poți să pui toate cireșele pe tort pentru că nu contează. Cum ar reacționa un napoletan dacă ar mânca zest?: i-ar plăcea. Nu e pâinică, nu e cozonac, e fix la mijloc.
Așa că data viitoare când comandați pizza, păstrați în minte gândul că aluatul merită la fel de multe aprecieri precum topingul. Poftă bună!
