Oamenii-dumnezei: doctorii care le redau cuplurilor șansa de a avea copii

Insula Ithaca. O fâșie de pământ scăldată de apele binefăcătoare ale Mării Ionice, în care arșița verilor lungi și secetoase din Grecia e îmblânzită de pădurile nesfârșite de pin, de livezile de măslini, portocali și lămâi.

În Odiseea, atribuită scriitorului orb Homer, Ithaca este patria lui Ulise, unul dintre eroii războiului troian și vicleanul inventator al Calului Troian, darul otrăvit care a dus la căderea Cetății Troia. Homer urmărește și lungul drum al lui Ulise către casă; vreme de 20 de ani, acesta rătăcește pe mare, timp în care în cale îi apar opreliști care-l împiedică să ajungă mai repede în Ithaca, acolo unde îl așteaptă răbdătoarea Penelopa.

Datorită sacrificiului Penelopei și a determinării lui Ulise, insula grecească a devenit simbolul unui obiectiv la care visezi mult și pe care îl atingi cu mari eforturi și cu multă perseverență și răbdare.

Silviana și Mihai

De perseverență și răbdare au nevoie și cuplurile care cred că viața lor e perfectă până într-o zi, când fericirea le este spulberată de un diagnostic nemilos: acela că nu pot aduce pe lume copii. În fața unei astfel de realități s-au aflat și Silviana și Mihai, un cuplu pe care l-am cunoscut pe feribotul care ne-a dus pe Insula Ithaca, acolo unde la sfârșitul lunii mai s-a desfășurat un congres internațional pe teme medicale. Fiecare ținea în poală câte un marsupiu, în vreme ce chiriașii acestor “hamuri” se plimbau de colo-colo, cu suzetele în gură, sub privirile atente ale părinților. Însă, până să ajungă aici, să-și vadă gemenii și să-i poată îmbrățișa ori de câte ori poftesc, pentru Silviana și Mihai a fost cale lungă. Și o poveste cu multe lacrimi, încercări, decepții, nervi tocați, bani aruncați, speranțe și, în cele din urmă, bucurie.

Silviana și-a dorit mereu mulți copii. A fost singură la părinți. A visat ca, atunci când își va întemeia o familie, să-și umple casa de râsetele copiilor. Perspectiva îi plăcea și lui Mihai. Nu și-au pus niciodată problema că nu ar putea să aibă copii. ”E în firea lucrurilor să poți avea copii, nu?”, se întreabă retoric Silviana. De fiecare dată când și-au propus să devină părinți fără ca rezultatul să fie cel dorit s-au gândit că ”poate nu a fost momentul”. Până în clipa în care și-au dat seama că ceva nu e în regulă. Și atunci au apelat la un specialist. Diagnosticul li s-a înfipt în inimă ca un cuțit: endometrioză cronică. Pe scurt, o boală care afectează 10-15% din femei în timpul anilor de reproducere şi a doua cauză a infertilității.

După primul șoc, au venit întrebările: ”de ce?” și, mai ales, ”se mai poate face ceva?”. S-au încurajat reciproc și, împreună, au decis să joace totul pe o carte: cea a fertilizării in vitro. Așa că au început căutările febrile: unde se face această procedură?, ce specialist ar putea să-i ajute să devină părinți?, cât costă?. Din aproape în aproape, au aflat de doctorii Konstantinos Pantos și Andreas Vythoulkas.

Konstantinos Pantos, doctorul cu 50.000 de copii

”Nu mă consider un Dumnezeu”, spune cu modestie doctorul Konstantinos Pantos. Tocmai a încheiat o discuție la telefon cu o prestigioasă revistă din Statele Unite ale Americii, care i-a solicitat un interviu. Din Australia până în Jamaica, numele lui este cunoscut cuplurilor care au probleme de infertilitate și caută un magician care să le redea din nou speranța și, în cele din urmă, bucuria de a deveni părinți.

Este fiul unor imigranți greci. Părinții lui au revenit în țara-mamă tocmai din Australia în anii 80. Au luat viața de la zero. Tânărul Konstantinos și-a făcut studiile la Universitatea din Atena, unde a absolvit Facultatea de Medicină. În ultimii aproape 30 de ani, și-a construit cariera și reputația ajutându-le pe femeile cu probleme de infertilitate să devină mame. A început cu o clinică mică, un centru de reproducere umană, care a crescut de la un an la altul. Astăzi, conduce cea mai mare clinică de fertilizare in vitro din Grecia. ”Noi am reușit să facem două lucruri: i-am oprit pe greci să mai plece în străinătate în căutarea unor tratamente de ultimă generație și, în același timp, am atras pacienți cu probleme din alte țări, ceea ce a fost o oportunitate pentru dezvoltarea turismului medical”.

Vestea despre rezultatele obținute de doctorul Pantos a trecut de mult granițele Greciei. Multe cupluri din România, în jur de 1.000 pe an, își pun speranțele în doctorul Pantos. Sunt încurajate de succesele înregistrate de medic până acum: ”Cred că în urma procedurilor de fertilizare in vitro am ajuns să avem până la 50.000 de copii”, spune cu un zâmbet jucăuș doctorul Pantos.

Mărturisește că și-a dorit mereu să devină doctor, să fie “în prima linie”. “Vreau să ajut femeile care merită să aibă un copil, care au dreptul să aibă un copil și au fost văduvite de acest drept dintr-un motiv sau altul. Misiunea mea este să ajut aceste femei să aibă copii”, este crezul medicului din Atena.

”Nu mă simt ca un mic Dumnezeu. Vreau doar să-mi fac treaba cât pot de bine și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să le ajut pe aceste femei. Acele cupluri care se uită la mine ca la Dumnezeu așteaptă un ajutor concret”.

Însă nu doar această credința îi dă forța să-și facă bine meseria și să le redea fericirea cuplurilor care își doresc un copil și nu-l pot avea, ci și cei opt copii care îl așteaptă acasă. “La sfârșitul zilei, te întrebi: <ce e fericirea?> Dacă filosofez, cred că fericirea înseamnă să îți vezi copiii zâmbind, să îi ai lângă tine permanent. Sigur, poți să cumperi proprietăți, să ai mai mult timp liber pentru hobby-uri, dar nimic din toate astea nu-ți va aduce fericirea. Poți să ai capacitatea de a schimba lumea, dar în esență să fii o persoană tristă. Deci, zâmbetul vine odată cu copiii. De aceea, eu sunt foarte fericit că am copii. Mesajul meu este simplu: faceți copii devreme. Veți avea timp de restul mai târziu”.

Andreas Vythoulkas, doctorul care a vrut să aibă de-a face cu viața

Doctorul Pantos i-a transferat această filosofie și tânărului său discipol. Andreas Vythoulkas s-a stabilit în urmă cu mai bine de un deceniu în România. A urmat cursurile Facultății de Medicină din București, despre care spune că este una dintre cele mai bune de pe continent. Când a intrat la facultate, în puține instituții de învățământ superior se făcea practică, la cursurile de anatomie, la morgă. “În alte țări, studenții învățau pe păpuși”, își amintește doctorul Vythoulkas. “Țin minte și acum că în loc de <bine-ați venit la facultate>, un profesor ne-a trimis, pe mine și un coleg, la morgă la primul curs. Am avut impresia că a trecut un an până să ajungem acolo. Atunci am decis că nu vreau să am de-a face cu moartea”, povestește medicul.

După facultate, întreaga familie se aștepta să revină acasă, în Grecia, și să preia cabinetul de ortopedie al unchiului său. “Unchiul meu nu are copii și așa e tradiția la noi, la greci…”, mai spune Andreas Vythoulkas. Însă, tânărul absolvent nu știa încă ce specializare să-și aleagă, ci doar că voia să-i ajute pe oameni. Până într-o zi, când a realizat că vrea să “se ocupe de viață, de la fecundare până la livrarea finală”, spune doctorul râzând.

Andreas Vythoulkas s-a întors totuși acasă, dar pentru a face practică în clinica doctorului Konstantinos Pantos. ”Am luat un bilet de avion, m-am dus la ușa dânsului și am așteptat. Am stat ultimul, ca să fiu sigur că am tot timpul la dispoziție să îi zic ce vreau. Și a fost o chimie între noi. I-am zis că vreau să învăț de la cel mai bun. Mi-a zis ”ok, dar nu vei rezista”.

A vrut să-i demonstreze contrariul și chiar de a doua zi s-a prezentat la clinică. Vreme de doi ani și jumătate, Andreas Vythoulkas a ”furat meserie” de la doctorul Pantos, omul care i-a devenit mentor și, mai târziu, naș de cununie.

În momentul în care și-a încheiat stagiul în Atena, Vythoulkas și-a dorit să pună în practică în România ceea ce învățase acolo. ”Consultam în România cuplurile cu probleme de infertilitate și le trimiteam la tratament în Grecia”. Formula a funcționat până când numărul celor care apelau la serviciile medicale ajunsese prea mare pentru a-i mai face față. Plus că pentru multe familii era un efort uriaș să meargă la tratament în Grecia ”și din punct de vedere financiar, dar nu numai: a fost un cuplu care nu știa engleza, nu aveau pașapoarte, nu ieșiseră niciodată din județul lor”, își amintește doctorul Vythoulkas. Soluția a fost aceea de a deschide la București o replică a clinicii din Atena.

Cariera, principala cauză a infertilității

Astăzi, la nivel mondial, rata de succes a fertilizării in vitro este de 60%. Ceea ce înseamnă că peste jumătate din cuplurile care apelează la această procedură devin părinți. ”S-au făcut pași mari, pentru că în urmă cu câțiva ani gradul de reușită era de 20-25%”, precizează Andreas Vythoulkas, care are la activ peste 6.000 de fertilizări in vitro.

Infertilitatea afectează tot mai multe cupluri, a constatat medicul. Procentul este în creștere nu din cauze medicale, ci pentru că, de multe ori, cariera este mai importantă decât viața de familie. ”Femeile se hotărăsc tot mai târziu să aibă un copil. Acum 50 de ani, o femeie care nu avea copil la 20-25 de ani era arătată cu degetul. Astăzi e invers. Dacă are un copil la 25 de ani e întrebată de ce nu se ocupă de carieră”, mai spune doctorul.

Unde crede și speră Andreas Vythoulkas că va ajunge medicina în acest domeniu? ”Suntem ca într-o cursă de Formula 1. Ne bucurăm pentru fiecare reușită”.

Minunea de Crăciun

În clinica din Atena a doctorului Pantos există o adevărată galerie foto. Sunt poze în care apar copii de toate vârstele, trimise în semn de recunoștință de cuplurile care au reușit să devină părinți datorită medicului grec. Printre ele se zăresc și chipurile micuțe ale lui Ioan și Victor, gemenii Silvianei și ai lui Mihai.

Au primit vestea că procedura de fertilizare in vitro, a doua prin care treceau, este un succes pe 30 decembrie, povestește Silviana cu ochii în lacrimi. Imediat după vacanța de iarnă, pe 5 ianuarie, au mers la cabinet pentru control. Veneau după un eșec și nu le venea încă să creadă că imposibilul devenise posibil. ”A fost momentul în care am auzit două inimioare”, spune tânăra mamă. ”A fost cadoul nostru de Crăciun, minunea noastră”, o secondează Mihai. ”Când i-am ținut în brațe prima dată am simțit…”, face o pauză, se adună și continuă: ”am simțit emoție pură, am plâns ca un șoricel. I-am ținut la piept și i-am pupăcit”.

Viața cu doi copii nu e ușoară, recunosc cei doi, dar spun că nu și-ar putea imagina ceva mai frumos. ”Dacă ar fi să o luăm de capăt, am repeta povestea? Cu siguranță”, răspund Silviana și Mihai pe o singură voce. Îi sfătuiesc pe cei care vor să aibă un copil să-și facă analize din timp și să se pregătească din punct de vedere financiar, pentru că tratamentul și procedura pot face o gaură de câteva mii în bugetul oricărei familii. Dar mai ales îi îndeamnă să aibă răbdare. Aceeași răbdare care l-a ajutat pe Ulise să găsească drumul spre casă după 20 de ani și pe Penelopa să îl aștepte credincioasă și iubitoare.

Până la urmă, totul se rezumă la iubire.