Momente controversate din viața lui Ion Iliescu | AUDIO
Sursa foto: Shutterstock și Inquam Photos / Octav Ganea
În cei 10 ani post Revoluție în care Ion Iliescu a condus România, au existat multe momente controversate. Fostul președinte a trecut prin toate fie zâmbind misterios, fie enervându-se ori de câte ori subiectele care nu-i conveneau erau readuse în discuție.
Scandalul care l-a urmărit toată viața
Ion Iliescu n-a lămurit niciodată pe deplin bănuielile că, în perioada studenției la Moscova, ar fi fost racolat de serviciile secrete rusești.
S-a scris mult pe tema asta, șeful său direct ar fi fost secretarul Komsomolului, Alexandr Șelepin (viitor șef KGB din 1958). Racolarea ar fi avut loc prin intermediul secției a noua (studenți străini) din cadrul directoratului II (contrainformații) al KGB .
Ziarul Ziua a publicat în acest sens, în 1995, un interviu cu un fost ofițer KGB. Ion Iliescu a negat, dar scandalul l-a urmărit toată viața. Spre ghinionul lui, pe măsura trecerii timpului, s-au înmulțit însă vocile – chiar din rândul apropiaților săi, cum era Virgil Măgureanu – care au susținut că înlăturarea de la putere a Ceaușeștilor a fost opera KGB, că Rusia s-a implicat în evenimentele din decembrie 1989 și că mulți membri FSN erau agenți ai KGB care se cunoșteau de mult.
„Cine a tras în noi după 22?”
Întrebările despre evenimentele de la Revoluție (ca și cele despre mineriada din iunie ’90) erau de natură să-l irite pe Ion Iliescu. La fiecare comemorare, fostului președinte i se cerea socoteală, strigându-i-se „Cine a tras în noi după 22?”. Nici până acum nu am aflat de ce până la preluarea puterii de către Ion Iliescu și CFSN n-au fost teroriști, apoi pe străzi a izbucnit haosul.
Înainte de fuga lui Ceaușescu au fost de șapte ori mai puține victime decât după: 49 de morți și 599 de răniți –până în 22 decembrie în București și 515 morți și 1162 de răniți ulterior. Ion Iliescu n-a explicat nici de ce printre primele lucruri pe care le-a făcut în decembrie ’89 a fost să sune la Moscova și să spună „cine suntem și ce vrem”, nici de unde a apărut numele lui ca alternativă de putere când zeci de mii de oameni strigau în piețe „fără comuniști”. De 30 de ani nu știm de ce l-a pus ministru al Apărării pe Nicolae Militaru, racolat de GRU, sau de ce s-a grăbit să înființeze Tribunalul Militar Extraordinar astfel ca soții Ceaușescu să fie condamnați și executați rapid.
Pe 23 decembrie 1989, într-o depeșă, Ambasada Poloniei anunţa Ministerul de Externe de la Varșovia că în numele Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu şi Silviu Brucan au solicitat ajutor militar Ambasadei URSS, „pentru că singuri nu se descurcă”. Răspunsul URSS a fost că „sunt gata să trimită orice fel de ajutor cu excepția intervenției trupelor”. Personaje-cheie ale Revoluției au confirmat momentul: Dumitru Mazilu, fost prim-vicepreședinte al Consiliului FSN, generalul Ion Hortopan, fost comandant al Infanteriei și Tancurilor, viceamiralul Ștefan Dinu, fost șef al Direcției de Informații a Armatei dar și Ștefan Gușă, atunci șef al Marelui Stat Major General, care s-a și opus acestei inițiative.
Mineriada din iunie 1990, un alt subiect sensibil pentru Ion Iliescu
Cele întâmplate la Revoluție fac acum obiectul unui dosar redeschis de Parchetul General. Potrivit procurorilor, în decembrie 1989 nu a existat vid de putere, iar dezinformările constante au dus la psihoza teroristă de la nivel național, declanșată din seara de 22 decembrie, aceasta fiind principala cauză a celor peste 1000 de morți și peste 3000 de răniți.
Dincolo de morții Revoluției, Ion Iliescu s-a dovedit a fi un președinte milos: printr-un decret-lege din 4 ianuarie 1990 a amnistiat toate infracțiunile săvârșite care se încadrau la mai puțin de 3 ani pedeapsă. Apoi i-a grațiat pe ofițerii și membrii C.P.Ex. al C.C. al P.C.R. care fuseseră condamnați pentru reprimarea protestatarilor din Timișoara și București.
În 2001, noul procuror general numit de el, Tănase Joița, a făcut recurs în anulare împotriva condamnării generalilor Mihai Chițac și Victor Atanasie Stanculescu. Acestora li s-au suspendat temporar pedepsele de 15 ani de închisoare primite pentru ce au făcut la Revoluție. În 16 decembrie 2004, cu cîteva zile înainte de a-și termina ultimul mandat, Ion Iliescu îl grațiază pe liderul minerilor, Miron Cosma, care primise două condamnări definitive, una de 18 ani pentru mineriada din septembrie 1991 ( soldată cu 3 morți și căderea guvernului Roman) și alta de 7 ani pentru ultima mineriadă, cea de la Stoenești, din 1999. Două zile mai târziu, în urma scandalului iscat, Ion Iliescu a revocat decretul de grațiere și Miron Cosma s-a întors după gratii.
Mineriada din iunie 1990 a fost un alt subiect sensibil pentru Ion Iliescu. A fost inculpat și trimis în judecată – pe 13 iunie 2017 – pentru infracțiuni contra umanității, alături de alți 13 foști demnitari, ofițeri și lideri ai minerilor.
Ancheta care urma să stabilească rolul lui Ion Iliescu în venirea minerilor și înăbușirea în sînge a manifestației maraton din Piața Universității a fost deschisă încă din 2005. Nici o clipă fostul președinte nu a dat dovadă că regretă ceva, ba chiar a susținut că este ținta unei „răzbunări”.
Decorarea lui Corneliu Vadim Tudor a stârnit indignarea publică
Sub conducerea lui Ion Iliescu – care a manevrat abil evenimentele – s-a produs și conflictul interetnic de la Târgu Mureș, din martie 1990, ce avea să ducă – 6 zile mai târziu- la înființarea Serviciului Român de Informații. Asta în condițiile în care Securitatea comunistă fusese, teoretic, desființată imediat după căderea regimului. Raportul comisiei parlamentare care a anchetat violențele de la Târgu Mureș i-a găsit vinovați pe foștii ofițeri ai Securității. Aceștia ar fi susținut grupări extremiste care i-ar fi incitat pe români și pe maghiari, pentru destabilizarea țării. Și în acest caz ancheta care a urmat a rămas fără răspuns. Au fost cercetați doar oamenii simpli, nu și instigatorii, iar adevărul a fost îngropat la nivel înalt, la București.
În ultimele zile ale ultimului mandat de președinte, Ion Iliescu l-a decorat cu Steaua României pe Corneliu Vadim Tudor, stârnind indignarea publică. În semn de protest, laureatul premiului Nobel pentru pace, Elie Wiesel, dar și alte personalități au returnat distincțiile primite.
Fostul președinte a acceptat cu greu că după 1989 cursul istoriei se schimbase. În 1991, a insistat să încheie unui nou tratat de colaborare, bună vecinătate și prietenie cu URSS. L-a parafat Adrian Năstase ca ministru de externe pe 22 martie, iar Iliescu și Gorbaciov l-au semnat la Moscova, pe 5 aprilie. Documentul n-a apucat să intre în vigoare pentru că n-a fost ratificat de Parlament. Iar pe 26 decembrie 1991, URSS s-a destrămat.
