Cum motivează Curtea Constituțională respingerea Legii Bolojan privind modificarea pensiilor magistraților. Comunicat oficial
Legea privind modificarea pensiilor speciale ale magistraților, parte din Pachetul 2 de măsuri fiscale, a picat la CCR. Curtea Constituțională a publicat luni motivul pentru care a respins legea reformei pensiilor magistraților. Judecătorii CCR au stabilit că Guvernul trebuia să aștepte avizul CSM pe proiectul de lege înainte de a-l adopta în ședință.
CCR precizează că Guvernul și-a angajat răspunderea pentru această lege respectând Constituția, iar scopul legii, reforma pensiilor de serviciu, era un obiect unitar și justificat. Totodată, Curtea a arătat că Parlamentul are competența de a decide frecvența modificărilor în domeniul pensiilor de serviciu.
Problema principală a fost lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) și faptul că Guvernul nu a respectat termenul de 30 de zile pentru obținerea acestuia. Aceasta a fost considerată o încălcare a Constituției, potrivic CCR.
Totodată, CCR a subliniat că legislația succesivă nu contravine securității juridice, atâta timp cât nu este arbitrară și nu afectează drepturile fundamentale. De asemenea, Guvernul are obligația să respecte termenul legal pentru avizul CSM.
Decizia CCR este definitivă și general obligatorie, se arată în comunicat.
„- angajarea răspunderii Guvernului în fața Camerei Deputaților și Senatului, în ședință comună, asupra unui proiect de lege este un aspect de natură constituțională al raporturilor dintre Guvern și Parlament, realizându-se, astfel, atât controlul parlamentar, cât și actul de legiferare în sine. Reglementările adoptate fac obiectul unui singur proiect de lege, au un obiect și scop unitar, respectiv măsuri referitoare la reforma pensiilor de serviciu din sistemul justiției. Urgența și necesitatea adoptării legii au avut în vedere evitarea accentuării dezechilibrului bugetar și a obligațiilor asumate prin cadrul normativ pentru implementarea Planului Național de Redresare şi Reziliență;
– caracterul succesiv al unor reforme sau evoluții legislative nu este în sine contrar securității juridice atât timp cât Parlamentul urmărește în mod coerent atingerea unei finalități raționale, care să integreze în mod organic soluțiile legislative promovate în dreptul pozitiv. Securitatea juridică nu respinge evoluțiile legislative, chiar dacă acestea sunt rezultatul unor modificări succesive a legilor, din contră, le permite cu condiția ca acestea să nu aibă o succesiune rapidă în timp și să nu vădească un element arbitrar sau să pună în pericol drepturile sau libertățile fundamentale ori standarde, principii, valori constituționale. Mai mult, nicio prevedere constituțională nu stabilește o interdicție temporală în privința Parlamentului de a legifera succesiv într-un anumit domeniu;
– de vreme ce Legea nr.305/2022 stabilește un termen de 30 de zile pentru emiterea avizului de către CSM, Guvernul, în calitate de inițiator al actului normativ criticat, are obligația de a îl respecta”, a constatat CCR, potrivit comunicatului.
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie de Justiţie au sesizat Curţii Constituţionale a României în septembrie
La începutul lunii septembrie, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie de Justiţie au decis sesizarea Curţii Constituţionale a României în legătură cu legea privind pensiile de serviciu ale magistraţilor.
„Prin votul exprimat, judecătorii Instanței supreme transmit un ‘nu’ răspicat oricărei tentative de a slăbi independența justiției și statutul constituțional al magistraturii. Independența justiției nu poate fi negociată, nici relativizată prin argumente conjuncturale. Ea este o condiție fundamentală a democrației și a statului de drept”, se arăta într-un comunicat al ÎCCJ, citat de AGERPRES.
Conform aceleiași surse, citate de AGERPRES, legea ar fi încălcat „nu mai puțin de 37 de decizii obligatorii ale Curții Constituționale”, precum și numeroase principii fundamentale ale statului de drept.
„Principalele motive de neconstituţionalitate vizează încălcarea principiului statului de drept, al independenţei justiţiei, al securităţii juridice, al legalităţii şi neretroactivităţii legii, al încrederii legitime, crearea de discriminări fără justificare raţională şi obiectivă, nesocotirea unor obligaţii legale imperative, cum ar fi solicitarea avizului obligatoriu al Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la forma finală a legii, nesocotirea prevederilor constituţionale substanţiale referitoare la condiţiile în care Guvernul îşi poate asuma răspunderea, precum şi a numeroase decizii obligatorii ale Curţii Constituţionale, cât şi normele de tehnică legislativă”, arăta Instanţa supremă.
