Judecata de Joi, cu Cristian Tudor Popescu: Un bătrân = un bătrân
În răsdiscutatul subiect al pensiilor speciale, nu e vorba de pensii. Nici de contributivitate, nici de plafonare, nici de impozitare.
90% dintre pensiile zise speciale sunt ale militarilor. Deci, despre ce vorbim? Eliminarea pensiilor „nesimțite” înseamnă o confruntare directă cu armata.
Pe care PNL, urmând exemplul PSD din ultimii 30 de ani, nu o va declanșa niciodată. De ce?
Păi, deoarece cu armata poți să dai o lovitură de stat, ca aceea din 22 decembrie 1989, cu civilii, fie și cei de la 10 august, nu poți.
Din 16 decembrie până în 21, unități ale armatei române au tras în manifestanții împotriva regimului Ceaușescu. Din 22 decembrie, au fost împușcați oameni pentru ca uniformele kaki, împreună cu grupul Iliescu, să capete legitimitate de apărători ai țării atacate de „teroriști”.
În urma acestei mascarade sângeroase, armata și-a câștigat privilegiile pe care le are și astăzi.
Privilegii nemeritate. 90% dintre cadrele armatei stau în țară prin birouri și unități militare. Sunt foarte puțini cei care merg în zone de pericol de pe planetă. O fac de bunăvoie și pentru asta primesc niște lefuri bune. Sunt, și ei, niște români care muncesc în străinătate, cu nimic deosebiți de cei care lucrează în construcții, putând fi oricând victime ale accidentelor de șantier.
Pensiile speciale pentru magistrați însumează 7 % din total – și acestea sunt discutabile, dar nu are rost, câtă vreme grosul, cele ale militarilor, rămâne neatins.
Cât despre faptul că legea dă dreptul multor inși în robă sau uniformă să iasă la pensie sub vârsta de 60 de ani, mergând până la 39-40, aceasta este o bătaie de joc la adresa statului și poporului român, care ar trebui să nu mai continue nicio zi.
Văd că nu spune nimeni această propoziție simplă: un bătrân = un bătrân, indiferent ce a fost în viață. Nevoile sunt aceleași: medicamente, operații, perioade în stațiuni de tratament, regimuri alimentare speciale, căldură în casă.
De aceea ar trebui, pur și simplu, să fie stabilită o pensie minimă garantată, calculată după acest „coș” al pensionarului și, firește, indexată cu inflația. La fel cum există alocația pentru copii, aceeași pentru toți.
Ce este peste, să rezulte din contributivitatea fiecăruia, potrivit salariului avut. În rest, niciun ban în plus, nimănui.
Cristian Tudor Popescu la Judecata de Joi, în Deșteptarea:
