IN MEMORIAM Cesária Évora

Cesária Évora, artista care cânta întotdeauna cu picioarele desculţe în semn de solidaritate cu femeile şi copiii săraci din ţara sa, s-a născut la 27 august 1941, la Mindelo, în Insulele Capul Verde, potrivit paginii de Facebook a artistei.

Interpreta şi-a pierdut tatăl, care era violonist, la vârsta de şapte ani şi şi-a petrecut primii anii din viaţă sub îngrijirea bunicii. A crescut înconjurată de muzică, cântând împreună cu prietenii săi în barurile şi cluburile din Mindelo. La vârsta de 16 ani, iubitul său Eduardo care cânta la chitară, a convins-o de faptul că are o voce excepţională şi a încurajat-o să-şi facă din asta o profesie. Tot el o ajutat-o să fie difuzată la posturile de radio locale.

În 1987, încurajată de reputatul muzician şi filantrop Adriano Gonçalves (Bana), Cesária Évora a cântat la Lisabona, dar niciun producător nu s-a arătat interesat în vederea înregistrării unui album. În 1988, un tânăr francez originar din Capul Verde, Jose Da Silva, care i-a devenit mentor şi producător oficial, a invitat-o la Paris să realizeze un album. Avea 47 de ani la acea vreme şi nu avea nimic de pierdut, nici nu fusese vreodată la Paris, aşa că a acceptat, potrivit www.last.fm. Şi astfel, ”diva desculţă” prin lansarea albumului ”La Diva Aux Pieds Nuds” a cunoscut pentru prima oară succesul.

Au urmat albumele de studio: „Distino Di Belita” (1990), ”Mar Azul” (1991), „Miss Perfumado” (1992), care avea să o propulseze la statutul de star internaţional, piesa „Sodade” devenind primul ei hit internaţional, „Cesaria” (1995), „Cabo Verde” (1997), „Cafe Atlantico” (1999), „Sao Vicente di Longe” (2001), ”Voz d’Amor” (2003), „Rogamar” (2006) şi „Nha Sentimento” (2009); ”Radio Mindelo” (2008), o reeditare a înregistrărilor realizate de Cesaria la diferite posturi de radio din Mindelo la începutul anilor 60; albume de compilaţie: ”Sodade, les plus belles mornas de Cesaria” (1994), ”Best of Cesaria Evora” (1998), ”Anthologie Cesaria Evora” (2002), ”Anthologie Cesaria Evora, mornas & coladeras” (2002), ”Best of 3CD” (2009), ”Cesaria Evora &…”, un album cu duete ale artistei alături de artişti, precum Adriano Celentano, Goran Bregovic, Marisa Monte, Tania Libertad etc (2010); album remix: ”Club Sodade” (2003).

Lansările de albume au fost însoţite de concerte în întreaga lume, precum şi de interviuri la posturile de radio.

Cesária Évora, sau Cize cu o alintau prietenii, pentru prieteni s-a impus în peisajul muzical prin ”morna” un blues specific Insulelor Capului Verde asemănător fado-ului portughez, cântat în creolo-portugheză. Cântăreaţa amesteca melodiile sale sentimentale pline de dor şi tristeţe cu sunete acustice de chitară, cavaquinho, vioară, acordeon şi clarinet, vorbind despre istoria ţării sale, a comerţului cu sclavi, precum şi despre cei plecaţi departe de locurile natale. Vocea cântăreţei ce poseda o melancolie fină dublată de un dram de răguşeală sublinia emoţiile sale prin accentuarea unui cuvânt sau a unei expresii. Chiar şi publicul care nu îi înţelegea limba era subjugat de emoţiile care se desprindeau din interpretările sale.

Pentru a înţelege stilul muzicii sale ar trebui să avem în vedere istoria acestor insule. Portughezii au ajuns pe insulele nelocuite, în număr de zece, pe la 1460. Le-au populat cu africani şi europeni administrându-le într-un mod abuziv. Insulele se află în Oceanul Atlantic, în largul coastelor Senegalului, fiind printre primele porturi africane de sclavi şi una dintre ultimele naţiuni din regiune, care şi-a proclamat independenţa în 1975. Toate acestea explică faptul că morna este cântată în limba locului, fiind o parte importantă a identităţii naţionale a Insulelor Capului Verde, Cesaria Evora fiind ambasadoarea lor, consemnează www.africanmusiciansprofiles.com.

În 2007, artista a fost decorată, la Paris, cu tiltul de Cavaler al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincţie civilă a Franţei, aminteşte pagina oficială de facebook a artistei.

Cesária Évora a concertat în România, la Bucureşti, pe 15 mai 2003, pe 29 iunie 2004, 16 octombrie 2006, 2 octombrie 2009 şi 19 octombrie 2010. Cu prilejul ultimului concert susţinut în România, cântăreţei i-a fost oferit titlul de Ambasador Onorific al Capitalei, împreună cu o carte „Bucharest, my love” şi un buchet mare de flori.

Dintre piesele cele mai cunoscute ale artistei se numără: „Nutridinha”, „Vaquinha Mansa”, „Rogamar”, „Carnaval de Sao Vicente”, „Besame Mucho”, „Sangue de Beiron”, „Terezinha”, „Angola”, „Mar de Canal”, „Papa Joquim Paris” şi „Regresso”.

Cesária Évora a vândut de la începutul carierei sale peste şase milioane de albume în întreaga lume şi i-au fost decernate numeroase Discuri de Aur şi de Platină. A fost, de asemenea, nominalizată la Premiile Grammy în 1996, pentru albumul ”Cesaria”, în 1998 pentru albumul ”Cabo Verde”, în 1999 pentru albumul ”Miss Perfumado”, care a apărut în SUA în 1998, în 2000 pentru albumul ”Cafe Atlantico” şi în 2002 pentru albumul ”Săo Vicente di Longe”. În 2004 a câştigat un Premiu Grammy pentru cel mai bun album internaţional de muzică contemporană – ”Voz d’Amor”.

Totodată, Cesária Évora a câştigat Premiul francez dedicat muzicii internaţionale ”Victoire de la Musique” în 2000, pentru albumul ”Café Atlantico”, şi în 2004, pentru albumul ”Voz d’Amor”. De asemenea a fost nominalizată la acelaşi premiu în 2002 pentru albumul ”Săo Vicente di Longe”, în 2007 pentru albumul ”Rogamar” şi în 2010 ”Nha Sentimento”.

Diagnostică cu afecțiuni cardiace în 2005, Cesária Évora a suferit un infarct în 2008 şi a fost supusă mai multor intervenţii chirugicale, ultima, o operaţie pe cord deschis fiind realizată în mai 2011. În septembrie 2011, pe fondul unei slăbiciuni pronunţate şi-a anunţat retragerea din lumea muzicii.

Diva s-a stins la 17 decembrie 2011, la vârsta de 70 de ani, la Sao Vicente.





Ascultă online Europa FM / Descarcă gratuit aplicaţia Europa FM pentru Android sau aplicaţia Europa FM pentru iOS