Confidenţialitate

Imnul cântat la fiecare oră fixă la protestele din mai multe orașe din țară

Aproximativ 220.000 de oameni se aflau în stradă în București și în mai mult orașe, la ora 23. După ce pe parcursul zilei de joi au circulat pe rețelele de socializare mai multe invitații adresate protestatarilor să cânte ”Deșteaptă-te române!”, în această seară în mai multe orașe răsună imnul național. Mulți protestatari au adus steaguri și le flutură în timp ce scandează sau cântă imnul. În București,  manifestanților le-au fost împărțite flyere cu textul Imnului Național.

De asemenea, câțiva protestatari au împărțit pliante cu mesajul Jandarmeriei Române, în care se îndemna la protest pașnic și în care erau trecute câteva sfaturi pentru participanții la astfel de evenimente, precum acela de a nu se implica în conflicte.

La 29 iulie 1848, ”Deșteaptă-te române!” a fost cântat pentru prima dată în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.

La originea Imnului Național al României se află poemul patriotic ”Un răsunet” de Andrei Mureșanu, publicat în numărul iunie-iulie 1848 al suplimentului ”’Foaie pentru minte, inimă și literatură”, pe o melodie culeasă de Anton Pann.

Imnul a fost intonat în timpul Războiului de Independență, în Primul Război Mondial și la Marea Unire din 1918. A fost, de asemenea, intonat în al Doilea Război Mondial.

”Deșteaptă-te române!” a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, și în timpul Revoluției din decembrie 1989.

Imediat după Revoluția din decembrie 1989, ”Deșteaptă-te române!” a fost ales Imn Național al României, fiind consacrat prin Constituția din 1991.

Versurile Imnului României*: Deșteaptă-te române:

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!

(*Imnul naţional al României  în interpretare vocală prescurtată aşa cum este definită în Anexa 3 din Legea nr.75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 237/26 aug. 1994)

„Dacă România ar putea vorbi, cred că ar spune asa…”