Gradarea arsurilor şi consecinţele acestora asupra întregului organism

Pielea este unul dintre cele mai importante organe ale corpului și, în același timp, cel mai mare organ al corpului. Pielea asigură homeostazia, adică asigură menținerea unui echilibru între toți parametrii din interiorul organismului nostru.

Este un organ protector și este prima barieră împotriva numeroaselor microorganisme infecțioase din jur. Pielea previne deshidratarea, pierderea lichidelor și reglează temperatura corpului în condiții de căldură sau frig.

Tot pielea este cea care permite eliminarea prin perspirație a unor deșeuri rezultate în urma metabolismului. Sau cea care sintetizează vitamina D sub acțiunea razelor ultraviolete. Pielea este un important organ de simț și fără aceasta nu am putea simți nimic, fapt ce predispune la accidentări sau la pierderea orientării în spațiu.

Astfel, cu cât leziunile care apar la nivelul pielii, precum arsurile, sunt mai întinse, cu atât se pierd din funcțiile importante ale acesteia și viața este pusă în pericol. De aceea, cele două caracteristici importante în evaluarea pacienților cu arsuri este suprafața arsurilor și profunzimea acestora.

Structura pielii

Din punct de vedere anatomic, pielea este formată din mai multe straturi și cuprinde, de asemenea, și structurile anexe ale pielii: bulbii firelor de păr, glandele sudoripare și glandele sebacee.

Superficial se află epidermul, acoperit la suprafață de keratină și alcătuit mai profund din straturi care se divid permanent. Urmează dermul, cu rolul de susținere a epidermului, bogat în vase de sânge, mănunchiuri nervoase și țesut conjunctiv. Ultimul strat, cel mai profund, este hipodermul sau țesutul subcutanat, alcătuit din țesut adipos, adică grăsime.

Gradarea arsurilor

Există mai multe scoruri pe care medicii le folosesc pentru a grada gravitatea leziunilor unui pacient cu arsuri ce iau în calcul parametri precum suprafața arsă, profunzimea arsurilor sau vârsta pacientului. Fața, orificiile naturale, căile respiratorii sunt regiuni de risc care necesită atenție specială.

Arsurile sunt provocate de căldură, iar la temperaturi de peste 60-70 de grade C are loc moartea celulelor pielii.

Arsura de gradul întâi, sau arsura superficială, afectează epidermul, stratul de la suprafață. După câteva zile straturile superficiale ale epidermului afectate se vor descuama, iar țesutul se va reface fără cicatrici.

Arsura de gradul doi, intermediară ca profunzime, afectează structura pielii până la dermul superficial sau chiar până la dermul profund. Astfel apar flictenele, care conțin un lichid transparent, dureroase, sau cu un conținut hemoragic când leziunea este mai profundă. Cele mai superficiale se pot vindeca fără cicatrici, dar cele care afectează dermul profund necesită mai mult timp de vindecare, care are loc cu defecte.

Arsura de gradul trei sau arsura profundă este cea mai gravă și distruge straturile pielii interesate în regenerarea acesteia, inclusiv foliculii de păr și glandele sebacee și terminațiile nervoase. Semnul clinic este escara și necesită tratament chirurgical, excizie și grefare.

La nivelul zonelor arse și a țesuturilor din jur au loc pierderi lichidiene masive, pierderi de sodiu și proteine, conducând la șoc hipovolemic. Astfel, corpul încearcă să salveze în primul rând creierul și direcționează fluxul sanguin rămas spre sistemul nervos central. Consecințele însă se văd la nivelul rinichilor, plămânilor, tubului digestiv și a altor organe – care rămân fără resurse. Celulele acestora, în cazul în care nu se aplică tratament intensiv, încep să moară, iar funcțiile organelor cedează, instalându-se disfuncția multiplă de organe. Mucoasa intestinală se poate ulcera și poate conduce la hemoragii.

De la locul arsurii, celulele implicate în inflamație eliberează în circulație numeroase molecule care se vor împrăștia în tot corpul.

Pacienții cu arsuri importante au un metabolism alterat, care interesează glucidele, proteinele, lipidele, calciul.

La toate acestea se adaugă lipsa unei oxigenări suficiente a țesuturilor, pacienții arși în urma incendiilor fiind intoxicați cu monoxid de carbon și acid cianhidric care blochează transportul oxigenului în sânge, putând conduce la decesul imediat.

Astfel, tratamentul unui pacient cu arsuri grave este complex, de durată, iar evoluția este oscilantă și depinde de foarte mulți factori, putând apărea complicații grave atât recent, cât și la distanță de momentul producerii accidentului.