Fețele violenței domestice: cum îi afectează pe copii scenele violente dintre părinți

Feţele violenţei domestice sunt multe, pentru că după prima palmă dată, se declanşează şi se perpetuează un cerc vicios: copiii care asistă neputincioşi la bătăi sunt traumatizaţi, şi majoritatea învaţă că aşa e normal.

Ajung apoi la rândul lor să fie ei înşişi agresori, fără să vrea. Îşi lovesc copii, soţia sau poate chiar mama.

Ce efecte declanşează violenţa domestică şi în societate?

O palmă dată soţiei din când în când pe vremuri nu era considerată abuz. Ba din contră: la sate, mai ales, circula zicala: dacă nu te loveşte, nu te iubeşte.

Însă, cu trecerea anilor, societatea a inceput sa priveasca cu alti ochi această problema si mai ales să o condamne.

Violența domestică NU e doar la o mână ridicată la nervi. Este şi abuzul verbal, (adică insulte sau ameninţări), este și violența psihologică, (acea nevoie de control a agresorului, manifestată și prin gelozie dusă la extrem).

La fel și izolarea socială de prieteni și dependența financiară față de agresor. Am întrebat-o pe Diana Stănculeanu, psiholog la Salvați Copiii, dacă se poate ajunge la abuz dintr-o ceartă banală?

“Dintr-o ceartă banală ieșim ambele părți cu dorința de a repara lucrurile, cu încrederea că vom găsi o soluție care să aducă un câștig fiecăruia dintre noi. Dintr-o situație abuzivă victima nu doar că nu câștigă niciodată, dar este considerată vinovată, a făcut ceva de s-a ajuns într-o astfel de situație. Situațiile abuzive apar impredictibil, nu trebuie neapărat să se întâmple ceva concret, poate răspunsul nu a fost oferit cu suficientă rapiditate agresorului”, explică Diana Stănculeanu.

Prima palmă dată declansează un cerc vicios, în care se prind și copiii. Trauma imediată a unui copil neputincios, în a o apăra pe mama sa, de cel care îi este tată. Lanţul abuzurilor va continua cel mai probabil la şcoală, şi mai târziu în viaţa copilului ce va deveni sot sau tata AGRESOR.

“Experiențele copiilor care trec prin situații de violență, care sunt crescuți acasă cu palma, cu cureaua, plus violența verbală. Peste 70% dintre ei ajung să preia aceste categorii de comportamente, să le ducă mai departe, la școală. Copiii crescuți astfel devin părinți și parteneri care vor folosi in situații dificile, la nervi, furie si nemulțumire exact aceleași comportamente agresive pentru a rezolva o situație dificilă cu care se confruntă.”  

Prea puţine sunt însă cazurile celor care cresc într-un mediu violent şi care vor să NU repete ceea ce au văzut. Chiar şi în aceste cazuri, acei copii devin adulţi cu multe frici, frustrări şi dezamăgiri.

Zeci de copii rămân orfani și ajung in centre sociale după ce își pierd ambii parinti –  tatăl ajunge după gratii, iar mama a fost ucisă în bătaie.

Potrivit Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în 2015,  93% dintre abuzurile semnalate asupra copiilor s-au petrecut în familie.

În România, din 2005, legislaţia interzice abuzul asupra copiilor în orice mediu sau sub orice formă de agresiune fizică şi verbală.