Experienţa lui Adi Hădean la finala concursului San Pellegrino Young Chef

La mijlocul lunii octombrie, Adi Hădean a fost la Milano pentru finala San Pellegrino Young Chef, un concurs care se desfășoară la nivel mondial în 20 de regiuni diferite și care reunește pentru finală 20 dintre cei mai buni tineri bucătari ai lumii.

„Am avut bucuria de a asista un tânăr bucătar din Ungaria, care a gătit admirabil. Am avut parte și de alte bucurii, după cum am avut parte și de câteva lecții foarte valoroase. Una dintre ele e aceea că n-ar strica să ne mai liniștim puțin cu stelele Michelin, și o să vă spun de ce în această emisiune:

Chantele Dartnall, Carlo Cracco, Peter Gilmore, David Martin, Elena Arzak, Dominique Crenn, Gagan Anand, Andoni Luis Aduriz, Willey Dufresne, Mauro Colagreco. Oare ce au în comun oameni aceștia, în afară de o căruță de stele Michelin și încă una de trese din topurile celor mai buni bucătari ai lumii?

Dincolo de pasiunea și dedicația pentru mâncare, mai au un lucru pe care l-am observat stând de vorbă cu ei în cele cinci zile pe care le-am petrecut la Milano: generozitatea. Înclinarea naturală către a servi e mult mai puternică decât înclinarea la fel de naturală către a avea.

Sunt oameni care ascultă pentru a auzi și a înțelege, nu doar pentru a da un răspuns. Și mai au un lucru în comun: au auzit doar vag de România, chiar dacă unii dintre ei au avut sau au angajați români.

Pentru că românii nu vorbesc despre țara lor,sau dacă o fac, nu o fac cu multă bucurie. Nu judec și nu condamn, știu cât de des m-a frustrat țara asta și orânduirea ei, dar în același timp știu și cât e de minunată, și cât de multe lucruri are de oferit. Ăsta-i motivul pentru care mi-am petrecut cele cinci zile obosindu-i pe acești oameni cu poveștile frumoase ale mâncării românești, atât de mult încât i-am făcut curioși despre mâncarea noastră pe fiecare dintre ei.

Dacă ar fi să blamez pe cineva pentru faptul că deocamdată nu contăm pe harta gastronomică mondială, aș blama pe de o parte minsterele care se ocupă de promovarea țării în extarior, care de 30 de ani n-au reușit să identifice mai mult de o frunză verde. Și aș mai trage ușor de mânecă breasla bucătarilor, doar pentru a o atenționa că vorbim degeaba de giduri și topuri pe la bericile noastre, dacă nu începem să învățăm ce-i cu mâncarea care ține în viață această țară și cum o putem transforma într-un produs gastronomic relevant.

Un alt lucru pe care l-am aflat vorbind și mai ales ascultând ce au de spus marii bucătari ai lumii pe care i-am pomenit mai devreme e că Michelin sau nu, supercalifragilistic sau nu, cu toții își doresc să mai poată găti mereu așa cum o făceau înainte de prima stea. Nu-i un lucru pe care să-l fi rostit explicit cu două sau trei excepții, dar aluziile au fost mai mult decât puternice.

Toată lumea pare să înțeleagă că business it’s business și că o stea pe ușă plătește salarii mai mari, dar în același timp, fiecare dintre ei vorbește cu inima și cu ochii uzi despre mâncarea primitoare, îngrijită și lipsită de mari fasoane. S-a vorbit deschis despre subiectivitatea ghidului care pe de o parte dă o stea unei tarabe dintr-o piață, dar pe de altă parte pretinde scrobeală la 5000 de kilometri mai la drepta pe harta lumii.

Lecția acestor zile a fost că trebuie să avem grijă la ce confirmări ne dorim, la ce confirmări căutăm, pentru că unele mere, deși aparent sănătoase, pot să ne rămână în gât. Ultima confirmare pe care o caută chiar și acești bucătari la care ne uităm cu admirație pe bună dreptate, e cea a clientului obișnuit, care nu are cum să fie păcălit: ori îi place, mâncarea ta, ori nu. Iar clientul îți ofer foarte des lecția umilinței, și o face în cele mai creative feluri posibile.

Poate ar trebui să fi ceva mai atenți la vocea clientului. S-ar putea să aflăm cum putem să-l servim puțin mai bine, chiar așa, ne-educat și enervant cum e socotit de mulți dintre restauratorii și bucătarii români. Iar să asculți un om nu înseamnă să stai în poziție de drepți în fața lui, ci să înțelegi de ce spune ce spune, să știi să-l consiliezi pentru binele lui și în ultimă instanță al afacerii tale. E prea greu? Poate ar fi mai bine să faci altceva cu timpul tău”.