Este bătrânețea, în sine, o calitate?

Societatea noastră dezbate mai violent decât ar fi cazul problema senectuții și a conflictului dintre generații. Asta, după ce mitingul Antenei 3 de vinerea trecută a strâns în Piața Constituției câteva mii de pensionari de care, da, e adevărat, internetul a râs.

Asta a stârnit și o oarecare reacție de răspuns, în special din partea realizatorilor tv de știri care știu, da, că  publicul televiziunilor de știri este format, mai ales, din persoane de vârsta a treia.

Nu e ceva rău în sine asta, decât eventual pentru finanțare, dar fondul dezbaterii este acesta, dacă ar trebui să ne respectăm sau nu bătrânii.

Nu, zice blogerul Eftimie, bătrânețea nu este o calitate în sine, sunt oameni care au trăit degeaba și, pe cale de consecință au îmbătrânit degeaba. Să spui că bătrânețea e în sine o calitate, e ca și cum ai pune semnul egal între istoricul Neagu Djuvara și torționarul Alexandru Vișinescu, mai zice Eftimie.

Această poziție este una pur fascistă, consideră realizatorul tv Victor Ciutacu, care, la RTV, tot cu un public preponderent bătrân lucrează.

Vice.com, un site dedicat tinerilor a găzduit un foarte interesant articol intitulat „Cum funcționează propaganda Antena 3 și de ce pun părinții tăi botul la ea„, pentru ca apoi Alex Livadaru, să publice pe Republica.ro un articol prin care ne propune să avem grijă de părinții și bunicii noștri, căci exact lipsa noastră de interes, a celor mai tineri, este cea care îi împinge într-un warcraft în rețeaua televiziunilor de știri.

Adevărul simplu este că da, este un fapt acela că cea mai mare parte a bătrânilor nu înțelege și nu folosește internetul, că principala lor sursă de informare este televiziunea, care, da, și acesta este un fapt, nu mai are foarte mult acces la publicul tânăr.

În același timp, bătrânii sunt cei mai disciplinați votanți, sunt cei care înclină de regulă balanța în alegeri către o parte sau alta, de aici și apetitul unora dintre televiziunile de știri, cele patronate sub o formă sau alta de politic, de a se adresa, în special, persoanelor în vârstă.

Problema este așadar una importantă, chiar dacă ea reprezintă în esență veșnicul conflict între generații.

Este bătrânețea, în sine, o calitate? Mai este de actualitate zicala „cine nu are bătrâni să își cumpere”? Când alegeți să ascultați și când alegeți să nu ascultați de părinți sau de bunici?