Cum arătau primele imagini cu suprafața Lunii, surprinse pe 3 februarie 1966
“Luna 9“, stația automată lansată la 31 ianuarie 1966, a realizat prima aselenizare şi a transmis imagini ale suprafeţei lunare pe 3 februarie 1966.
Lansat pe 31 ianuarie 1966 de pe Cosmodromul Baikonur, de pe teritoriul actualului stat Kazahstan, modulul era compus dintr-un container închis ermetic care conţinea echipamente radio, un dispozitiv de sincronizare, sisteme de control termic, aparatură ştiinţifică, surse de alimentare cu energie şi un sistem de transmisie video.
Staţia lunară automată “Luna 9” cântărea 99 kg şi a utilizat o paraşută pentru a o ajuta să aterizeze lin, la o viteză de aproximativ 54 km/h.
După aproximativ cinci minute de la aselenizare, Luna 9 a început să transmită date spre Pământ.
Trei ani mai târziu, pe 20 iulie 1969, o lume întreagă auzea “un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire”. Erau cuvintele lui Neil Armstrong, în timp ce cobora din modulul Eagle, devenind primul om care a pus piciorul pe Lună.
Totuși, cu toate progresele tehnologice din ultimele decenii, oamenii nu au mai reuşit să ajungă pe Lună din 1972.
Programul prin care a ajuns primul om pe Lună a început în mai 1961, odată cu anunţul preşedintelui american John F. Kennedy: „primul astronaut american trebuie să pună piciorul pe Lună înainte de sfârşitul deceniului”.
Sovieticii trimiseseră deja primul om în spaţiu în 12 aprilie 1961, şi la doar trei săptămâni, în 5 mai 1961, făcuse un zbor sub-orbital de 15 minute şi astronautul american Alan Shepard, dar americanii doreau mult mai mult: să fie primii care pun piciorul pe suprafaţa unui alt corp ceresc. Aşa a pornit Programul Apollo, coordonat de NASA, care avea că principal obiectiv “aselenizarea unui om şi întoarcerea lui în siguranţă pe Pământ până la sfârşitul decadei 1960-1970”.
