Cum a ajutat masca de protecție un pacient COVID-19 | AUDIO
Un bolnav de Covid 19, cu o formă medie, povestește la Europa FM, după însănătoșire, că în cazul său, purtarea măștii a salvat mai mulți apropiați de chinurile infecției.
”În primele luni de carantină am tratat situația foarte serios. Am fost întotdeauna conștient că virusul există, doar că pe măsură ce a trecut timpul aveam tot mai multe îndoieli asupra cifrelor. Începusem să cred că sunt exagerate (1) ca să bage frica în cei care nu se protejau deloc, (2) ca să prelungească stările de alertă și urgență pentru a fura mai mult prin atribuirea directă a contractelor, (3) ca să poată obține Iohannis bani mai multi de la UE, (4) ca să fim ușor de convins în privința vaccinului, (5) din cauza volumului exagerat de mare de știri negative prezentate de media, (6) din cauză că nimeni din jurul meu nu cunoștea pe nimeni care să fi fost infectat (acum mă suna zilnic câte o persoană să-mi spună că știe încă 1-3 persoane infectate)”, își începe povestea în jurnalul pe care l-a întârtășit pe păagina lui de Facebook.
Bărbatul a mărturisit, în Deșteptarea de Vară, că s-a îmbolnăvit după ce s-a relaxat, deși a respectat toate recomandările medicilor infecționiști.
Bărbatul a povestit, la Europa FM, că după ce patru luni a reușit să evite infectarea, fiind extrem de prudent, a considerat că poate să interacționeze cu apropiații.
Inițial, tânărul și prietena sa au crezut că au o simplă răceală.
Tânărul din Bacău mai spune că el și prietena sa au luat medicamente prescrise de un medic, prin telefon, pe care l-au căutat singuri.
Bărbatul și prietena au recurs la automedicație pentru că autoritățile din Bacău ar fi refuzat să-l îndrume.
Bărbatul din Bacău a ținut un jurnal al bolii pe pagina sa de Facebook.
”Dimineata ma trezesc cu o jena in gat. Dau vina pe berea rece din seara precedenta. In paralel, prietena mea are o stare de oboseala, slabiciune, iar bunica mea usturimi in gat (despre care am aflat cateva zile mai tarziu). Plecam la birou, pe drum incepem sa analizam situatia, dar simptomele sunt “cam mici” ca sa fie Covid-19. Impartind incaperea cu colegul meu, decid totusi sa port masca toata ziua “pentru orice eventualitate” (gest care l-a salvat pe el si probabil si pe familia lui).
Ziua 2 cu simptome: Ma trezesc cu aceeasi jena in gat, dar stare generala si mai proasta, nu aveam niciun chef sa merg la birou.
Prietena mea se trezeste tot cu stare de oboseala, de data asta mult mai accentuata, tuse, dureri de cap si musculare. Pe drum spre birou decidem impreuna sa-l trimitem pe colegul nostru sa lucreze de acasa. Incepem sa ne gandim la teste si ne programam.
In drum spre casa (evident, cu masti si pe jos, fara taxi/bus) ne intalnim cu un amic cu care ma vad rar si cu drag. Pastrez distanta (2m) si ii spun “Emi, scuze, nu dam mana, vorbim de la distanta, avem niste simptome ciudate si pentru orice eventualitate…”. Schimbam cateva cuvinte (l-am simtit sceptic, dar asa erau toti cei apropiati in acele zile) si apoi ne despartim. L-am salvat si probabil nu doar pe el, ci am oprit un potential intreg lant al infectarilor. Masca + distanta. Dupa 18 zile nu are simptome.
Ziua 3: Luam laptopurile cu noi ca sa putem lucra de acasa, ne testam, iar apoi ne autoizolam. In aceeasi zi, seara, incep sa am stari subfebrile, max. 38 grade (nu am depasit niciodata, dar chiar si asa dupa 12 zile te epuizeaza). Incep sa iau antitermice (paracetamol, aspirina). Prietena mea are o stare fizica proasta, dureri musculare, tuse, dureri de cap si de ochi”, povestețe pe Facebook despre primele trei zile după ce a început să se simtă rău.
