Constantin Stere, fondator al revistei “Viața Românească” și președinte al Sfatului Țării din Basarabia

Constantin Stere s-a născut în 1865, în localitatea Ciripcău din Basarabia de astăzi, pe atunci, gubernie a Imperiului Țarist. Se trăgea dintr-o veche familie de boieri și pe când era elev de liceu la Chișinău, a început să frecventeze organizațiile narodniciste. Pe scurt, narodnicismul era un curent anti-țarist, potrivit căruia, țărănimea era principala forță socială a unui stat. Desigur, o astfel de viziunea nu avea cum să fie pe placul autorităților ruse, motiv pentru care Constantin Stere a fost arestat și vreme de 6 ani de zile, a făcut închisoare la Odessa, Moscova și într-un final, în Siberia.

De altfel, anii respectivi au fost zugrăviți în nu mai puțin de 8 volume care aveau să formeze romanul fluviu întitulat “În preajma revoluției”.

După ce a fost eliberat, s-a stabilit în România, la Iași. S-a înscris la Drept și după absolvire, a practicat avocatura. În timp, a devenit rector al facultății pe care a terminat-o. Tot la sfârștiul secolului 19, s-a înscris în Partidul Național Liberal și în urma alegerilor din 1898 a ajuns vice-primar al Iașului.

Poate cea mai importantă contribuție adusă de Constantin Stere culturii și identității românești a fost revista “Viața Românească”. Aceasta a apărut în 1906 și de-a lungul timpului, la revista fondata și condusă înițial de Constantin Stere aveau să scrie Ion Cantacuzino, George Călinescu, Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu și lista ar putea continua mult și bine.

În timpul Primului Război Mondial, Constantin Stere și-a atras multă antipatie. Cunoscând realitățile din Rusia și situația popoarelor din acest imperiu, regimul opresiv și sărăcia, Stere s-a declarat impotriva intrării României in război alături de Rusia. A dus o amplă campanie de presă în acest sens, militând pentru o alianță cu Germania și Austro-Ungaria.
Cu toate acestea, în martie 1918 a participat la întâlnirile cu delegația basarabeană venită la Iași să discute condițiile Unirii cu România. Constantin Stere a avut un un aport esențial in redactarea Declarației de Unire iar în aprilie a fost și ales ales Președinte al Sfatului Țării Basarabiei.

Ultimii ani ai vieții i-a petrecut la Bucov, în județul Prahova, pe domeniile moștenite de soția sa. S-a stins în 1936 și cu puțin timp înainte să moară, i-ar fi acordat un ultim interviu lui Pamfil Șeicaru, “Atenție la Basarabia. Imperialismul rusesc are proporții pe care nu le-a avut niciodată”, spunea Constantin Stere. Deceniile care au urmat, mai precis al Doilea Război Mondial și ulterior Războiul Rece, au arătat că acesta nu se înșelase.