Cetatea Colț, posibilă sursă de inspirație pentru romanul “Castelul din Carpați”, scris de Jules Verne | GALERIE FOTO

Cetatea Colț, una dintre cele mai vechi din țară, oferă o călătorie fascinantă înapoi în timp, ideală pentru cei care sunt pasionați de istorie și de explorarea trecutul.

A fost ridicată la 1359, în vârful unei stânci din Munții Retezat, în comuna Râu de Mori, județul Hunedoara.

“Cetatea medievală, ce îți păstrează și astăzi aerul mistic, a fost ctitorită de familia cnezială Cândea, cunoscută, ulterior, cu numele Kendeffy, cea mai însemnată familie nobiliară din Țara Hațegului”, a explicat Costin Corboianu, ghid de turism.

“Familia constructoare a fost cea a cnezilor și apoi nobililor români din Râu de Mori. Ramura principală a acesteia, descinsă dintr-un Cânde, a început să se numească de la sfârșitul secolului XV-lea – Kendeffy.

Această familie are cea mai bogată istorie din întregul district, fiind inițiatoarea majorității noutăților sociale, culturale și religioase, petrecute în cica două veacuri medievale”, scrie pe panoul informativ de lângă cetate.

“Chiar dacă ansamblul s-a degradat prin prăbușirea în hăuri a unor curtine, resturile de ziduri păstrate, poziția măiestoasă și renumele familiei Kendeffy au contribuit din plin la geneza unor povești romantice, ajunse în marea literatură. Cea mai bine cunoscută rămâne versiunea lui Jules Verne, cu Castelul din Carpați.“, continuă informațiile ce se regăsesc pe panoul de lângă cetate.

Unul dintre punctele de atracție ale Cetății Colț este panorama spectaculoasă asupra întregii regiuni. Astăzi, din cetatea de altădată, se mai păstrează doar ruinele unor ziduri ce amintesc de măreția unei epoci îndepărtate.

Biserica Colț

La câțiva metri de Cetatea Colț se află Biserica cnezilor Cândea, cunoscută drept Biserica Colț. Cel mai probabil, a fost ridicată la începutul secolului XIV, cu câteva decenii înaintea cetății.

Așa cum o vedem noi astăzi, este rezultatul unei ample restaurări, ce a redat bisericii aspectul pe care îl avea cu secole în urmă.

Această biserică este specială prin faptul că “deasupra altarului se înalță un puternic turn fortificat din piatră de 12 metri înălțime, cu trei nivele și un coif piramidal din lespezi, străpuns de hornul unei vechi sobe interioare, sprijinit pe doi contraforți așezați perpendicular pe colțurile libere.

Acest turn, finalizat în a doua parte a secolului următor, făcea parte din sistemul defensiv al cetății, asigurând controlul asupra drumului care marginea micul platou pe care fusese înălțată biserica.

În caz de necesitate, primul dintre etajele sale nu comunica cu interiorul altarului, de care era despărțit printr-o boltă de piatră. Primul etaj servea drept locuință, în timp ce nivelele superioare, prevăzute cu ferestre de tragere, simple sau tip „cheie de broască” răsturnată, erau destinate, în mod special, apărătorilor.

În trecut, biserica beneficia de o pictură valoroasă, pe întreaga suprafață interioară a pereților. Data la care ar fi fost realizată pictura bisericii este incertă, dar specialiștii sunt de părere că datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. În anul 2001 au avut loc lucrări de salvarea a picturii.

Aflate într-o avansată stare de degradare în momentul studierii lor, fragmentele păstrate, abia lizibile, au permis totuși reconstituirea parțială a dispoziției iconografice.

Astfel, pe peretele de răsărit al navei a fost posibilă identificarea a douăzeci și patru de scene dintr-un amplu „Imn acatist”, una dintre cele mai vechi reprezentări ale acestei teme din țăra noastră”, este descrisă istoria lăcașului pe panoul informativ al bisericii.

Lăsată în paragină, biserica a fost transformată în perioada comunistă în grajd pentru animale.

În anul 1994, biserica a fost reînființată, iar în zilele noastre funcționează ca așezământ monahal de maici.

Foto & Video: Lavinia Dragomir