CCR explica de ce a blocat utilizarea datelor colectate prin legea ‘Big Brother’

Datele obținute și stocate în baza legii ‘Big Brother’ nu mai pot fi accesate sau utilizate până ce Parlamentul nu adoptă un nou act normativ.

Curtea Constituțională a publicat motivarea deciziei din 8 iulie, cînd a stabilit că legea din 2012 în baza căreia erau reținute date ale clienților companiilor de telefonie și de internet încalcă legea fundamentală.

Curtea invocă, între altele, o hotărîre din aprilie a Curții de Justiție a Uniunii Europene potrivit căreia reținerea și folosirea datelor sunt lipsite de temei juridic.

Companiile nu vor mai fi obligate să rețină informațiile referitoare la paginile Internet accesate de clienți sau la comunicațiile făcute prin mijloace electronice.

Singura excepție: datele necesare facturilor sau plăților pentru interconectare.

Chiar și în acest caz, însă, e nevoie de consimțămîntul prealabil al persoanei vizate.

Ce se întîmplă acum?

Firmele din industria telecomunicațiilor nu vor mai avea nici posibilitatea legală de a pune datele privind traficul la dispoziția anchetatorilor cu atribuții în domeniul siguranței naționale.

Pînă cînd Parlamentul va adopta o lege care să respecte hotărîrea CCR, Procuratura nu mai are acces la datele reținute și stocate deja.

Potrivit judecătorilor Curții, ingerința în drepturile fundamentale privind viața intimă, familială și privată, secretul corespondenței și libertatea de exprimare este deosebit de gravă.

Păstrarea datelor și utilizarea lor ulterioară fără ca utilizatorul să fie informat ‘este susceptibilă să imprime în conștiința persoanelor vizate sentimentul că viața lor privată face obiectul unei supravegheri constante’.

Cine poate cere supravegherea?

Pe de altă parte, Curtea menționează că nici Constituția și nici jurisprudența CCR nu interzic stocarea preventivă, fără o ocazie anume, a datelor de trafic și de localizare, cu condiția însă ca accesul și utilizarea lor să fie însoțite de garanții și să respecte principiul proporționalității.

Judecătorii susțin că doar solicitarea adresată de organele de urmărire penală furnizorilor de rețele este supusă autorizării prealabile a judecătorului de drepturi și libertăți.

Cele formulate de instituțiile cu atribuții în domeniul securității naționale nu sunt supuse aprobării instanței, așa că ‘lipsește garanția unei protecții eficiente a datelor păstrate împotriva riscurilor de abuz, precum și împotriva oricărui acces și a oricărei utilizări ilicite a acestor date’.

Totodată, Curtea constată că legea nu prevede un mecanism autentic de control astfel încât să poată fi sesizate cu ușurință cazurile în care furnizorii de servicii încalcă dispozițiile legale privitoare la tipul de date reținute, durata în care acestea sunt stocate, distrugerea lor în cazurile prevăzute de lege ori organele și instituțiile cărora li se permite accesul la aceste date.

Decizia este definitivă și general obligatorie, se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului și se publică în Monitorul Oficial.