Bloguri culinare
Îmi scriu oameni care au bloguri culinare. Mă întreabă: ”ce părere ai despre blogul meu? ce sfaturi poți să-mi dai?”, “am și eu un blog culinar, mi-ar plăcea să fac bani cu el” ori ” mi-ar plăcea să fiu citit dar încă-s mic”.
Invariabil, primesc adresele blogurilor. Mulți dintre cei care mă întreabă ce părere am despre blogul lor, au șase-șapte articole publicate, ultimul datat acum trei luni. Invariabil cei care vor să facă bani din blogul culinar, au pe el reclame la chiloți, zeamă de varză pentru slăbit rapid și alte prostii înghițite de la Google fără discernământ. Invariabil, blogul lor n-are conținut. Invariabil, cei care spun “vreau să fiu citit dar încă sunt mic”, scriu pe blogul lor mic din 2008 sau 2009, unii chiar din 2007, deci n-au avut timp să crească sau nu i-a lăsat cineva sau concurența-i rea și oamenii din online sunt haini. În realitate nu e chiar așa. În realitate, oamenii care vor să învețe citesc mult. Multe bloguri culinare. Citesc și mai multe cărți de specialitate, își cultivă pasiunea.
Spre deosebire de bloguri, pe care oricine poate scrie orice, cărțile sunt surse de informație verificate, trecute printr-un proces de cenzură și prin mai multe etape de corectură. E bine ca până apare obișnuința de a digera informația înainte de a o înghiți ca atare, să citești mai multe cărți și mai puține bloguri. Exersează scrisul corect apoi încearcă scrisul frumos.
Nu poți să ai un blog bun dacă îți permiți să faci greșeli peste greșeli (sigur, nimeni nu-i perfect, important e să evoluezi). Nu poți să reușești în toate, e mai bine să te concentrezi pe ceva ce-ți place, pe o nișă la dezvoltarea căreia poți contribui.
Oamenii care reușesc nu pun banii din blog pe primul plan. Sigur, banii sunt buni, dar dacă accepți azi pișcoturi, cu gândul că în timp vei face bani, dă-mi voie să-ți stric visul: pișcotar vei rămâne pentru mult, mult timp. Sănătos e să crești, să devii tentant pentru valoarea ta, nu pentru că ești o oaie dintr-o turmă hrănită cu pișcoturi ieftine.
Oamenii care reușesc aleg cu grijă lucrurile pe care le promovează. Nu poți să promovezi orice, nu poți să intri în orice campanie care ți se propune, nu poți să lauzi pe toată lumea fără să-ți pierzi credibilitatea. Vestea bună e că tot mai mulți bloggeri care scriu despre mâncare înțeleg toate lucrurile despre care am vorbit mai devreme, de cele mai multe ori descoperindu-le în mod natural, semn că și bloggingul culinar românesc se apropie de masa critică necesară pentru a declanșa cursa pentru adevărata performanță în acest domeniu. Urmează vremuri bune.
