Biserica sub asediu

itunes-avocatul-diavolului

La Europa FM, vineri, de la 13:15, Vlad Petreanu și Cristian Tudor Popescu intră în rolurile a doi ”avocați” aflați pe poziții opuse, dar te lasă pe tine să decizi ce este mai bine. La Avocatul Diavolului tu ești judecătorul, tu ai controlul!

Vlad Petreanu și Cristian Tudor Popescu vă invită să vă exprimaţi opinia şi să o faceţi auzită în întreaga ţară sunând la numărul de telefon 0372.069.599.

S-a petrecut ieri o scenă stranie la Poliția Județeană Constanța, unde s-a prezentat arhiepiscopul Tomisului, Înalt Prea Sfințitul Teodosie, pus sub control judiciar într-un dosar de luare de mită și fals în documente. Arhiepiscopul era escortat de un grup compact de preoți, aproximativ 30, care au făcut scut uman în jurul lui până în interiorul Inspectoratului de poliție.

Imaginea a amintit de manifestări mai vechi de solidaritate față de diverși cercetați penal, doar că acelea veneau din lumea politică sau, direct, din interlopăria clasică, a traficanților de carne vie sau de droguri. Să vezi însă un înalt ierarh într-o asemenea demonstrație de forță la prezentarea în fața organului legii e prilej de reflecție: de ce a fost nevoie?

Se simte cumva Biserica Ortodoxă agresată sau asediată de are nevoie de astfel de manifestări de solidaritate? Și nu e doar incidentul de ieri. Biserica se plânge mereu de asaltul secularismului împotriva ei și cere românilor să apere credința, deși nu sunt informații că românii ar trece în masă la altă religie. Alte lucruri sunt chiar și mai greu de înțeles.

De pildă, de ce nu-și asumă deschis Biserica Ortodoxă rolul principal pe care l-a jucat în strângerea de semnături pe listele Coaliției pentru Familie? Doar a primit susținerea a 3 milioane de cetățeni, de ce nu-i reprezintă până la capăt, deschis și oficial? Sau – în fiecare an, Guvernul și autoritățile locale contribuie cu sume mari, de zeci de milioane de euro, pentru restaurarea, întreținerea sau construirea de lăcașe de cult, și în ciuda unor comentarii negative pe Facebook, nu există nici o împotrivire reală față de aceste cheltuieli publice.

Ce motiv ar avea Biserica să se simtă în defensivă, în aceste condiții? Firește, se prea poate ca, din interiorul bisericii sau al comunității enoriașilor practicanți, lucrurile să se vadă altfel. Poate că biserica, cu experiența ei multimilenară, simte sau observă schimbări îngrijorătoare pe care mirenii nu le văd.

Este Biserica sub asediu?