Basilica Cisternă din Istanbul, cunoscută şi sub numele de “Palatul scufundat” a fost construită în timpul împăratului Iustinian I.
Legenda spune că la construirea acestei cisterne au lucrat 7.000 de sclavi.
La intrarea în cisternă sunt 52 de trepte de piatră pe care le cobori pentru a ajunge la coloanele de 9 metri înălţime, aşezate pe 12 rânduri cu câte 28 de coloane fiecare.
Atât cărămizile din zidul cisternei groase de 4, 80 metri, cât şi cărămizile din podea, au fost tencuite cu un strat foarte gros de mortar Horasan făcându-le astfel, rezistente la apă.
Cisterna are o suprafaţă de 9.800 de metri, o capacitate de 100.000 de tone de apă şi peste 336 de coloane din marmură.
Partea care trece prin mijlocul coloanelor este de fapt locul unde, în timpul restaurărilor, au fost construite ziduri de 40 de metri lungime şi 30 de metri lăţime pentru a putea fi susţinută greutatea.
Capetele meduzelor folosite ca piedestaluri sunt aşezate la baza a două coloane în partea de nord-vest a cisternei, ele fiind considerate opere de artă romane.
Cisterna, care asigura apa pentru o mare parte a Constantinopolului în timpul Imperiului Bizantin şi a asigurat apa pentru Marele Palat, unde au locuit împăraţii. A fost folosită şi după cucerirea Constantinopolului de otomani în 1453, grădinile Palatului Topkapi fiind irigate cu apă din cisternă.
Cisterna a rămas necunoscută pentru cei din vest până în secolul al XVI-lea, când a fost descoperită de germanul Gyllius, care a vizitat Istanbulul între anii 1544-1550 pentru a studia rămăşiţele erei bizantine.
