Azi începe Festivalul de la San Remo, ajuns la ediția a 67-a

Festivalul cântecului italian, ajuns la ediția a 67-a, începe marți la San Remo, confirmându-și statutul de ”instituție” în Italia, chiar dacă mass-media vorbesc în mod regulat despre un declin și despre un eveniment desuet.

Cu scandalurile și controversele sale, acest festival rămâne marea adunare a italienilor și barometrul stării lor de spirit, comentează France Presse.

De la Veneția la Palermo, această populară întâlnire artistică transmisă de RAI, televiziunea publică italiană, adună în fața micilor ecrane timp de cinci nopți consecutive milioane de telespectatori.

San Remo este evenimentul care-i unește pe italieni. Îi ține în suspensie timp de o săptămână și nu are echivalent în Europa„, explică pentru AFP istoricul Paolo Soddu, coautor în 2011 al unei cărți despre festival.

Deși este parte a patrimoniului cultural italian, acesta rămâne puțin cunoscut în afara Italiei, spune Soddu.

Creat în 1951 în stațiunea balneară San Remo, în regiunea Liguria, acest concurs muzical este menit în primul rând să dezvăluie talente, chiar dacă acest rol îi este disputat de numeroase emisiuni de televiziune care au apărut pe posturile transalpine.

Unul dintre primii artiști care au cunoscut notorietatea datorită acestui festival a fost Domenico Modugno, în 1958, al cărui celebru refren „Volare”, simbol al unei Italii vesele în plin boom economic, a intrat în istorie.

De atunci, scena Teatrului Ariston a fost o rampă de lansare a carierelor pentru zeci de artiști precum Adriano Celentano, Toto Cutugno, Eros Ramazzotti, Andrea Bocelli sau Laura Pausini.

De asemenea, evenimentul a permis mult timp selectarea artistului și cântecului care să reprezinte Italia la concursul Eurovision, conceput în 1956 după modelul ”vărului” său italian.

Pe parcursul a cinci seri de peste patru ore, difuzate în direct, concurează aproximativ treizeci de artiști italieni, cu experiență și tinere talente, fiind evaluați printr-un vot al publicului și de un juriu format din profesioniști.

Deși nu mai este mândria națională care a fost în trecut, festivalul continuă să aducă, an după an, cota sa de controverse și provocări.

Așa cum s-a întâmplat, de exemplu, în 2009, când a aprins spiritele între susținătorii și detractorii cântărețului Povia, care s-a prezentat cu melodia ”Luca era gay „(Luca era homosexual), considerată homofobă pentru că spunea povestea unui băiat homosexual care sfârșește prin a fi alături de o femeie, ca și cum se vindecase de o boală.

În 2010, același Povia a revenit cu un cântec despre eutanasie, subiect care se afla atunci în centrul atenției, despre moartea lentă a unei femei ca urmare a unei opriri a electricității după 17 ani de comă vegetativă.

Festivalul a fost marcat și de alte momente neobișnuite, precum apariția pe scenă a unei femei goale venite să protesteze împotriva blănurilor, tentativa de suicid a doi muncitori neplătiți de mai multe luni sau, în 2013, amenințarea lui Beppe Grillo, liderul Mișcării 5 stele ( M5S, populist) de a perturba spectacolul cu militanții săi.

Acest spectacol al profesioniștilor nu a fost lipsit de drame: în 1967, cântărețul Luigi Tenco, iubitul Dalidei, a fost găsit mort în camera lui de hotel. Sinucidere sau crimă? Cazul nu a fost niciodată elucidat, dar versiunea cel mai des folosită este că artistul s-a sinucis pentru că nu se calificase în finală.