Dumitru Grumăzescu a fost cel mai cunoscut și cel mai longeviv anticar nu doar din Iași, ci și din România.
Născut la 22 octombrie 1945 la Piatra Neamț, el deținea cea mai importantă colecție dedicată lui Mihai Eminescu.
Anticariatul său de pe strada Lăpușneanu era unul dintre cele mai cunoscute și mai vizitate locuri din oraș – spune corespondenta Europa FM, Violeta Cincu.
Micul anticariat era un loc de întîlnire și de discuții pentru mulți ieșeni.
În cămasă roșie, Dumitru Grumăzescu discuta cu fiecare ieșean care se așeza vara pe fotoliile scoase în stradă iar iarna pe o canapea în aticariat alături de celebrul pisoi al buchinistului.
El a povestit presei cum a devenit pasionat de Eminescu.
În copilărie, pe la 13-14 ani, a avut un accident şi o perioadă nu a putut vedea. În spital, când începea din nou să văd, i-a căzut în mâini o carte de versuri din care citea pe ascuns, cu lupa, pentru că medicii nu-i permiteau să fac eforturi oculare.
În 1960, în octombrie, a mers acasă, la Târgu Neamţ. Intrând în librăria oraşului, a văzut o carte în care a descoperit poeziile pe care le citise în spital.
Privind-o, și-a spus: “Doamne, acesta este EMINESCU! Tot ce a scris acest Om şi s-a scris despre el, voi strânge”.
Așa a început să devină colecționar și să dețină cea mai importantă colecție dedicată lui Mihai Eminescu.
„Nu m-am putut opri din a aduna ediții princeps, cărți valoroase!” – spunea Grumăzescu.
A strâns zeci de mii de cărţi, şi nenumărate obiecte de valoare.
„Este evident că nu am spaţiul necesar de a le expune pe toate. Şi atunci, m-am gândit să înfiinţez o bibliotecă publică, în care să expun cea mai mare parte a cărţilor şi manuscriselor pe care le-am strâns de-a lungul vremii, pentru că eu consider că nu este corect ca un singur om să se bucure de toate acestea. Ideea mea a fost primită cu aprecieri, dar bineînţeles că nimic nu s-a concretizat, în ciuda insistenţelor mele, şi asta, ani şi ani de-a rândul. Abia recent, domnul Maricel Popa, de la Tehnoton, un om de afaceri şi în acelaşi timp un om de mare ţinută spirituală din Iaşi, mi-a oferit un spaţiu de câteva sute de metri pătraţi la societatea lui, un spaţiu pe care mi l-a amenajat cu rafturi de arhivă, unde am dus deja circa 50.000 de volume. Şi carte rară, deosebită, manuscrise. Am peste 4000 de cărţi cu autografe. Am autograf Mircea Eliade, am Odobleja. Am, de asemenea, o colecţie de manuscrise Minulescu şi multe altele. Şi în afară de cărţi, deţin şi o colecţie de obiecte muzical-mecanice, gramofoane, patefoane, leirofoane, tot felul de jucării, cutii, instrumente, aparate foto, aparate de proiecţie vechi. Am un Lumière1 făcut la fabricile Lumière la Paris, unul din generaţia acelui aparat cu care s-a proiectat primul film din lume, cel din 1895, cu ieşirea muncitorilor din fabrică. Deţin o colecţie de cărţi liliput şi elzeviruri, care sunt, aşa cum se ştie, un model de rafinament tipografic. Ele sunt cât un pachet de ţigări, mai groase ceva. Printre acestea, manifestul Kaiserului german pentru declanşarea primului război mondial 1914, pe care soldaţii îl purtau la gât ca pe un talisman. Nu e mai mare decât unghia de la mână. Am o cărţulie foarte mică cu jurământul olimpicilor de la Montreal 1976, când se ştie, toate calculatoarele s-au blocat pentru că pe lângă Pământ trecea o cometă. Ştiţi cum se numea, nu? Nadia Comăneci! Şi apoi, cartea cea mai mică din România se află aici, în acest anticariat, iar eu o expun adesea. Are 3 pe 3 mm, conţine Luceafărul de Eminescu şi a fost scrisă într-un an şi opt luni, cu fir de păr de ied. Poate fi citită cu punct şi virgulă, la microscop. Am o colecţie de documente originale Jules Verne, alta despre viaţa lui Napoleon, cu care de altfel am fost invitat să fac o expoziţie în Corsica. Nu e bine ca un singur om să se bucure de toate acestea. Pentru că am mai spus-o şi o spun din nou, acuma: ceea ce am făcut eu nu am făcut de unul singur, am făcut cu ţara, cu cei care m-au iubit, m-au apreciat, dar şi cu cei care nu m-au iubit şi nu m-au apreciat, şi cărora le sunt de asemenea recunoscător, pentru că m-au stimulat să-i conving că sunt bun. Toate acestea sunt în fond nişte bunuri naţionale, şi e regretabil când tu vrei să le pui la dispoziţia publicului şi nu eşti înţeles.”
Municipalitatea a anunțat că piațeta din fața anticariatului va purta nuemle lui Dumitru Grumăzescu.
