#30în30: Anul 2003
În 2003, din formația pop N&D nu mai ramanea decît D-ul: Delia Matache își începea cariera solo, foarte atenta si la marketing. Un semn al vremurilor un pic mai prospere: o tânără femeie într-o industrie în creștere în România.
2003 era al șaselea an consecutiv in care inflatia scadea și avea doar două cifre, după înspăimîntătorul vârf atins la începutul anilor ‘90, de 300%. În 2003, economia crestea cu 5%, unele bănci începeau să dea persoanelor fizice credite fără giranți, lanțurile de hipermarketuri isi faceau curaj și în afara Bucureștiului, iar activitatea agenților imobiliari era reglementată prin ordonanță de urgență: o prefață a boom-ului imobiliar ce avea să urmeze.
Pentru aceste cazuri trebuie să intervină Parchetul Național Anticorupție, Parchetul General.
În administrație, instituțiile mari erau sub controlul partidului la guvernare, PSD. Iar PSD, ca intreg, era sub controlul ferm al premierului Adrian Năstase.
Opoziția constituia Alianța DA (Dreptate și Adevăr), formată din PNL și PD. Cele două partide îi propuneau, în 2003, pe Theodor Stolojan drept candidat la Președinție la alegerile de peste un an și pe Traian Băsescu pentru funcția de premier.
Indiferent de culoarea politică, nici unul dintre partidele mari nu contesta decizia de a trimite militari români în războiul din Irak. Romania consemna în 2003 și primii doi militari romani morti in cadrul minisunii NATO in Afganistan.
Cît despre eforturile de aderare la Uniunea Europeană, ele erau netezite prin adoptarea unei noi Constituții – referendumul de validare se întindea pe două zile, ca să se asigure prezența necesară.
Unul dintre “bunicii” Noului Cinema Românesc, Lucian Pintilie, lansa filmul Niki Ardelean, colonel în rezervă. Tot în 2003, un scurtmetraj despre necazurile unor vieți mărunte – Călătorie la oraș – sugera că un anumit Corneliu Porumboiu avea un uriaș talent de povestitor. Și tot atunci debuta în lungmetraj, cu Maria, Călin Peter Nezter, care (10 ani mai tarziu) cîștigA, la Berlin, cel dintîi Urs de Aur din istoria României.
Dar filmul și literatura de stradă se strecoară în viața de zi cu zi și pe căi mai accesibile. Iar puține lucruri au fost mai accesibile, în România lui 2003, decît o reclamă la coniac.
Se întâmpla acum 16 ani.
