”Sus cortina!”, la ora 16.50/ Spectacol inedit la ”Nottara”: Spectatorii, mutați din sala de teatru într-un autobuz
Premiera ”Călătoria”, text adaptat & în regia lui Gavriil Pinte, va avea premiera la începutul lunii octombrie, la Teatrul ”Nottara” din București.
Spectatorii vor putea urmări prima parte a spectacolului în sala ”George Constantin”. Pentru partea a doua, vor părăsi Teatrul „Nottara” și vor fi îmbarcați într-un autobuz.
Vor străbate ”bulevardul poeziilor lui Constantin Abăluţă” și vor asista la o montare neconvenţională al cărei decor este Bucureștiul, spun reprezentanții Teatrului ”Nottara”.
Autobuzul este etajat, îi va prelua pe spectatori de la ieșirea actorilor, din strada Jules Michelet și îi va transporta pe traseul Piața Victoriei, Arcul de Triumf și Șoseaua Kiseleff. În timpul călătoriei, actorii vor interpreta partea a doua a spectacolului. Pe traseu sunt prevăzute câteva opriri. În fiecare din aceste stații vor avea loc diverse evenimente.
Finalul va avea loc, de asemenea, într-un spațiu neconvențional: într-un pub aflat în apropiere de sediul Teatrului ”Nottara”.
Amănunte – marți, 22 septembrie, la ora 16.50, la Europa FM.
Mădălina Negrea, secretar literar Teatrul ”Nottara”:
”Călătoria” se va juca și în cadrul festivalului ”FEST(in) pe Bulevard”, organizat de Teatrul ”Nottara” (10 octombrie, două reprezentații, de la ora 12.00, respectiv de la ora 18.30). Ulterior, spectacolul va avea reprezentații săptămânale.
Distribuția: Ion Haiduc, Anda Caropol, Ion Grosu, Cristian Nicolaie, Ioana Calotă, Dani Popescu, Raluca Jugănaru Grosu, Alexandra Aga, Felicia Gozman Pinte.
Muzica: Ioan Dobrinescu
Scenografia: Roxana Ionescu
Cu participarea Ansamblului Konick
________________________________________________________
O altfel de odisee…
Într-o noapte, unui Ceasornicar îi cade în curte o elice. Omul e derutat. Dar e sfătuit să-şi îndure… elicea şi din acel moment nu se mai teme de nimic din ce ar fi să i se mai întâmple. Însă, la scurt timp, elicea îi e furată. De-atunci, Ceasornicarul începe să rătăcească prin oraş. Rătăceşte, rătăceşte şi nu mai nimereşte acasă. După mult timp se regăseşte cu Fiul său, şi el rătăcitor. Împreună caută drumul spre locuinţa lor de demult, spre locul/paradisul lor pierdut. Începe astfel o călătorie dificilă; cei doi trec din nou (înainte? înapoi?) prin punctele nodale ale rătăcirilor; sunt însoţiţi în această călătorie-terapie de un grup histrionic. Trec astfel, împreună, pe la cabinete speciale, ateliere modeste şi chiar pe la „baluri electorale”.
E o altfel de odisee… sau o trecere prin infern (unul deloc terifiant, dimpotrivă, umil)… sau o anamneză… o încercare de recuperare a timpului pierdut… o luare de bun-rămas? Cine ştie? Montarea pune spectatorul la încercare… cu convingerea că, el, publicul, e un musafir care are dreptul la propriile sale analogii, la deschideri reale spre propriul său imaginar. Spectacolul fiind unul… muzical, pe versurile nostime ale lui Constantin Abăluţă şi pe muzica originală a lui Ioan Dobrinescu, nu ar trebui să mire pe (mai) nimeni că ne trimite spre călătoria lui Orfeu. Şi toate acestea trebuie să se întâmple… ca Ceasornicarul să fie, într-un fel sau altul, salvat. Şi nu se ştie dacă asta e mult sau puţin. Scenariul alcătuit (de regizorul Gavriil Pinte), după proze şi câteva poeme (cele mai multe şi ele în proză) ale lui Constantin Abăluţă, le va aminti unora de umorul unui Daniil Harms sau al lui Urmuz-Demetru-Demetrescu-Buzău.
Teatrul NOTTARA
