Sunt şefii SRI implicaţi în jocuri politice sau ar fi normal să credem mai degrabă în politicieni decât în agenţii de informaţii?

Ok, Elena Udrea nu mai are imunitate, la această oră este la DNA, este expusă Justiţiei şi nimeni nu mai poate invoca nimic pentru ca Justiţia să îşi urmeze cursul. Acum însă a venit timpul să vorbim şi despre SRI, duşmanul indicat cu subiect şi predicat de către Elena Udrea fiind generalul Florian Coldea, omul care a condus în mod operativ cel mai important serviciu secret al ţării şi care, în urma demisiei lui George Maior, a preluat interimar funcţia de director plin.

Acum mai bine de o săptămână Elena Udrea a făcut chiar un soi de autodenunţ, mărturisind că avea din toamna trecută cunoştinţă despre faptul că generalul Coldea i-ar fi cerut lui Dorin Cocoş să îi ducă o valiză cu o jumătate de milion de euro lui Sebastian Ghiţă, patron de televiziune, parlamentar şi membru al comisiei de control a SRI. A făcut chiar o plângere la DNA împotriva lui Coldea, dar nu a putut să aducă drept dovadă decât un schimb de SMS­-uri avute cu Ghiţă la finalul anului trecut.

Generalul Florian Coldea a fost audiat ieri timp de şase ore la Comisia de control, iar despre declaraţiile Elenei Udrea a spus în esenţă că aceasta bate câmpii. Da. Mult mai interesante au fost însă declaraţiile făcute puţin mai târziu de către senatorul Daniel Savu, membru al acestei comisii, care a povestit faptul că SRI a știut că Alina Bica era imputată în afaceri de corupție, dar a ales să nu informeze pe președintele Traian Băsescu despre acestea înainte ca Băsescu să o numească pe Bica peste parchetul anti mafia.

Desigur că putem face multe supoziţii legate de această decizie a SRI, dar ce ne­-am propus să discutăm astăzi este exact modul în care un serviciu atât de puternic poate sau nu poate fi supus unui control democratic.

Jobul celor de la SRI este să adune informații și să apere securitatea națională. Dar dacă Elena Udrea are dreptate? Dacă deținătorul atâtor secrete se transformă într­-un monstru atotputernic capabil să manipuleze destine, procurori, politicieni…  noi, societatea, cum ne putem apăra de un astfel de monstru?

Vedeti, buni, răi, așa cum sunt ei, politicienii ne reprezintă. Noi îi alegem. Preşedintele țării, mai simpatizat sau din contră, ne reprezintă. În cazul Bica, SRI a ales să nu îl informeze pe președintele țării. Poate exista un risc chiar în legătură cu preşedintele țării, sau poate şefii SRI, care sunt totuşi numiţi politic, s­-au temut ei înşişi de reacţia preşedintelui, având în vedere relaţia bună dintre Bica şi Udrea, dar şi pe cea dintre Udrea şi Băsescu.

Nu știm de ce SRI a luat această decizie care a permis numirea unui mafiot la vârful parchetului anti­mafia. Dar putem oare presupune neapărat că SRI a luat o decizie care să protejeze astfel ţara, sau ar fi normal să credem că şefii SRI erau şi ei implicaţi în aceste jocuri politico-­mafiote? Cum facem să aflăm aceste lucruri? Păi dacă parlamentul, președintele, politicienii, aleșii noștri nu controlează SRI-­ul, atunci cine poate controla SRI­-ul?

Invers, vă întrebăm: Ar fi normal și firesc să avem mai multă încredere în politicieni decât ofiţerii de informaţii? Dar partidele, parlamentul, politicienii în general, au cea mai mică credibilitate în rândul populaţiei… De ce ar trebui să presupunem prin definiție că ofițerii de informații sunt mai leali și mai devotaţi ţării decât politicienii aleși de ţară? Ar trebui să forțăm un control democratic al SRI, chiar cu riscul de a vulnerabiliza acest serviciu, și implicit siguranța națională? Sau ar trebui să credem orbeşte în această forţă nevăzută, prefăcându-­ne şi noi, ca şi ei, că sunt controlaţi de Parlament?

[soundcloud width=”500″ height=”100″ id=”https://soundcloud.com/europafmromania/romania-in-direct-serviciile-secrecte-10-februarie-2015?in=europafmromania/sets/rom-nia-n-direct”]