Sorcova, bucuria celor mici
În ziua de Anul Nou, pe 1 ianuarie, se umblă cu Sorcova. Este unul dintre cele mai vechi obiceiuri tradiționale românești, ținut, cu precădere, de către cei mici.
Este un prilej prin care se oferă urări de sănătate, tinerețe și vigoare celor care sunt colindați. Acest lucru se realizează prin atingerea ritmică a Sorcovei pe umărul gazdei.
La început, Sorcova era o mlădiță înmugurită de măr, vișin, zarzăr sau gutui care se punea în apă în noaptea Sfântului Andrei și până în ziua de Sfântul Vasile era înflorită.
Astăzi, este creată dintr-un băț pe care se împletesc flori din hârtie colorată. Materialele utilizate sunt o baghetă de aproximativ 30-40 de cm, beteală, panglică colorată, hârtie creponată, sârmă subțire, ață colorată, folie de staniol.
Numele ”Sorcova” provine din bulgărescul ”surov” care înseamnă ”verde fraged”, aluzie la ramura abia îmbobocită.
Textul Sorcovei este variază ușor în funcție de regiune, iar cea mai cunoscută formă este:
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Peste vară, primăvară,
Ca un păr, ca un măr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul și la mulți ani!
