Scurt inventar al bucătăriilor care au ajuns în spațiul carpato-danubiano-pontic

Cum este prima ediție Medium Rare de după Ziua Națională și este difuzată la Europa FM în Weekendul Special Românesc, chef Adi Hădean ne propune să facem un scurt inventar al bucătăriilor care au ajuns în spațiul carpato-danubiano-pontic și ale căror urme compun bucătăria românească de azi, unele venind de foarte departe din istorie, altele de ceva mai puțin timp.

La nord est avem de-a face cu bucătăria rusească, cea ucraineană, cea mongolă și cea maghiară, în centru avem bucătărie maghiară, săsească, șvăbească și secuiască, armenească, slovacă și evreiască. Spre vest ne întâlnim din nou cu bucătăria maghiară dar și cu cea sârbească ori cu bucătăria austriacă.

Mai la sud își spun poveștile bucătăria bulgară, cea turco-tătară, cea grecească.

Apoi e lesne de văzut cum am adoptat părți delicioase din bucătăria italiană, franceză, arabă, persană, iar mai nou din bucătăria indiană, japoneză sau chinezească. Nu mai vorbesc de faptul că înaintea oricărui val, aici au locuit oameni care au fost nevoiți să mănânce, deci și să gătească.

De aceea, dacă săpăm puțin, găsim bucătăria bucovinenilor, a moldovenilor, a moților, a bănățenilor, a moroșenilor și a oșenilor, a muntenilor și a oltenilor, a dobrogenilor și dunărenilor.

Toate se ating și se întretaie, se topesc unele în celelalte și dau tușe mai fine ori mai grosolane, accente ușor de recunoscut sau contopiri domol gustoase. Singurul lucru pe care nu-l înțeleg, având la îndemână toate aceste moșteniri și actualități culturale, e acesta: de ce n-am reușit să trecem dincolo de telemea, burduf și brânza dulce de vaci, când vine vorba de brânzeturi?

Sigur, mai avem și alte sortimente, dar sunt puține, rare și mai degrabă rodul experiențelor noastre mai recente, ceea ce-i destul de ciudat, având în vedere faptul că am fost crescători de oi, capre și vaci cu mult înainte de a fi cultivatori de cartofi sau porumb.