Școala de țesătoare / REPORTAJ AUDIO+FOTO
La fiecare sfârșit de săptămână, atmosfera șezătorilor de altă dată este redată de un grup de bătrâne din satul Luciu, din Ialomița.
Își spun „Veteranele” iar scopul întâlnirilor săptămânale este acela de a ține vie tradiția țesutului de ștergare, cunoscută prin aceste părți de lume de mai bine de un secol.
Bătrânele strâng în jurul lor și fetele tinere din sat pe care le învață acest meșteșug popular.
Gazda șezătorii este Cristina Gheorghe, cunoscută în sat sub numele de Tena.
La fel ca pe vremuri le întâmpină pe femeile care vor țese carpete și ștergare până când se crapă de ziuă cu bucate tradiționale.
Camera este învăluită de mirosul plăcintelor calde, pregătite în cuptorul cu vatră. Una dintre bătrânele țesătoare începe să cânte o doină.
Cu ochelarii potriviți pe nas, în timp ce țes de zor la ștergare, Veteranele din Luciu încep să depene amintiri despre șezătorile la care participau în tinerețe.
Lucrau la lumina lămpii, înconjurate de flăcăii plecați în sat la pețit. Tradiția spune că cea mai harnică fată era prinsă de mijloc și sărutată cu foc.
Marele regret pe care bătrânele îl au este că arta populară nu mai are căutarea de odinioară.
Cea care le-a descoperit pe veterane este învățătoarea Ana Banu. Predă la școala din sat de peste 3 decenii și a reușit să înființeze un club de țesut. Acum vine să ia lecții de la bătrânele cu experiență în acest meșteșug. Îmbrăcată în straie populare ca de sărbătoare, ea povestește cum a început totul.
Cot la cot cu bătrânele, trei fete tinere îmbrăcate în straie populare țes de zor. Alexandra Coman are 12 ani și este cea mai mică dintre ele. Roxana Boitaș are 17 ani și este încântată de ceea ce învățat de la bătrânele din sat. Amândouă povestesc încântate experiențele pe care le trăiesc când participă la șezătorile organizate la ele în sat.
