Sauna finlandeză ar putea fi inclusă în patrimoniul UNESCO
Tradiţia finlandeză a saunei ar putea fi inclusă în patrimoniul intangibil al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) în urma unei campanii care se derulează în prezent.
Ritva Ohmerluoma, preşedinta grupului coordonator de proiect, a declarat luni la Helsinki că tradiţia saunei s-a păstrat aproape intactă în ciuda schimbărilor sociale şi tehnologice care au marcat istoria.
”Fascinaţia saunei s-a transferat de la o generaţie la alta”, a explicat Ohmerluoma, pentru agenția Xinhua, citată de Agerpres.
Aproximativ 3,2 milioane de saune funcţionează în Finlanda, o ţară cu o populaţie de 5,5 milioane de persoane.
În Finlanda, sunt amenajate saune în aproape toate tipurile de clădiri, atât în cele de apartamente, cât şi în sedii de birouri.
Persoanele care locuiesc în blocuri de apartamente au posibilitatea fie să se bucure de propria saună, fie să apeleze la serviciul utilizare la comun a saunei.
Vilele sau casele de vacanţă au de obicei în apropiere câte o saună construită separat.
Timpul petrecut la saună face parte din programul săptămânal al unităţilor militare finlandeze, iar această facilitate reprezintă o necesitate în cadrul relaţiilor diplomatice cu misiunile finlandeze.
În prezent, sursa de încălzire a saunei este în general electrică, însă există şi saune în care căldura este asigurată prin arderea lemnelor.
Pe lângă Finlanda, tradiţia saunei a supravieţuit în Rusia şi în statele baltice şi s-a răspândit în lumea largă.
Se crede că sauna a fost inventată în Finlanda, însă acest lucru nu a fost dovedit.
Sauna este de asemenea unul dintre rarele cuvinte finlandeze care s-au strecurat în dicţionarele limbii engleze.
Anul trecut a fost compilată în Finlanda o listă naţională a ”tradiţiilor culturale existente în prezent”, în care a fost inclusă sauna, alături de alte peste 50 de datini, precum obiceiul unic de a duce lumânări în cimitir în Ajunul Crăciunului.
Tradiţiile eligibile pentru UNESCO provin din această listă, iar decizia finală aparţine Ministerului Culturii şi Educaţiei.
