Vorbim despre satele săsești din România ca despre o destinație turistică fascinantă, atât pentru noi, dar și pentru străini.
Ne plac bisericile fortificate, tradițiile care – cine știe cum? – au rezistat până astăzi și vorbim cu admirație despre „ordinea” din zonele săsești.
Spunem, uneori, că atunci când mergem în Transilvania parcă mergem în altă țară. Așa de curat, de ordonat și de frumos este totul.
Însă, puțini știu că în satele pe care le numim săsești … nu prea mai sunt sași.
Bisericile sunt închise, iar cheia este lăsată la vreun localnic.
Multe case sunt nelocuite, iar sașii se întorc în vacanțe sau la deja tradiționalele lor întâlniri anuale.
Comunitățile săsești au fost cel mai mult afectate de migrație după 1990, dar și înainte.
În comunism, sașii au fost vânduți de Ceaușescu pe sume importante de valută. După comunism, sașii au plecat de bună voie.
În 1930, în România trăiau aproape 750.000 de etnici germani.
Acum sunt puțin peste 50.000 , ceea ce înseamnă 0,3% din populația țării. Unul dintre cei rămași a ajuns, însă, președinte.
Vorbim la Lumea Europa FM, despre sașii care au rămas în România. În unele zone e doar unul într-un sat.
Un reportaj de Liliana Nicolae.
