Regele Ferdinand, cel care a rămas în istoria României ca “Întregitorul de țară”

“Marea Unire” nu ar fi putut avea loc dacă Regele Ferdinand nu trecea peste legăturile sale de sânge cu conducătorii Germaniei și Austro-Ungariei, punând mai presus de orice binele României.

Închipuiți-vă că ați avea de ales între datoria față de un prieten care vă acordă toată încrederea și obligațiile în fața familiei. Un scenariu în care orice alegere ați face, e în același timp greșită și bună. O situație care se poate transforma într-un dezastru pe plan personal, iar dacă soarta e chiar crudă, și în plan profesional.

Ei bine, în această situație a fost pus Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, atunci când împotriva dorinței familiei și a angajamentelor anterioare, a luat în 1916 decizia să sprijine intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antanta și împotriva Puterilor Centrale.

Regele Ferdinand, căci despre el este vorba, a luat această hotărâre în calitate de șef al statului român, dar curajul politic l-a costat scump: a fost exclus din casa de Hohenzollern iar în ziua în care vestea a ajuns în Germania, Kaiserul a decis arborarea în bernă a drapelului de la reședința oficială a familiei.

Dar rezultatul a meritat sacrificiul și în 1922, Ferdinand avea să fie încoronat la Alba Iulia ca primul monarh al României Mari. Dacă predecesorul său a fost un modernizator, iar succesorul un personaj mai degrabă tragic, Ferdinand I al României a rămas în memoria românilor drept “Întregitorul”. Un rege pe care această țară l-a meritat și de care va rămâne întotdeauna mândră. Unul dintre cei mai importanți români din ultima sută de ani și, poate, din toate timpurile.