Povestea Westminster Hall, locul în care sicriul Reginei Elisabeta a II-a va rămâne până la funeralii. Este, probabil, cea mai mare sală din Europa
De miercuri, până la funeraliile de luni, sicriul cu trupul Reginei Elisabeta a II-a va fi depus la Westminster Hall, cea mai veche clădire a Palatului Westminster, care deţine un rol important în istoria Marii Britanii.
Clădirea datează din secolul al XI-lea şi a fost sediul administrativ şi juridic al Angliei timp de secole: Parlamentul, tribunalele şi birourile membrilor guvernului au sediul în interiorul sau în jurul Westminster Hall.
Westminster Hall este cea mai mare sală din Anglia şi probabil din Europa. Are 73 de metri lungime, 20 de metri lăţime şi ziduri de piatră de doi metri grosime.
Construcţia sa a început în 1097 în timpul domniei lui William al II-lea, fiul lui William Cuceritorul, şi a fost finalizată doi ani mai târziu.
Acoperişul său din lemn, o capodoperă arhitecturală, este cel mai mare acoperiş medieval din lemn care mai există încă în Europa de Nord.
Sala a supravieţuit incendiului din 1834, care a distrus în mare parte Palatul Westminster, dar şi a exploziei unei bombe în 1941.
Westminster Hall a găzduit sărbători regale şi banchete de încoronare, însă e renumită pentru că aici sunt expuse trupurile personalităţilor decedate.
Această onoare a fost acordată în 1898 lui William Gladstone, de patru ori premier, apoi doar suveranilor, soţiilor lor şi câtorva personalităţi, inclusiv premierului Winston Churchill, în 1965.
Ultimul sicriu expus în acest loc simbolic este cel al mamei reginei Elisabeta a II-a, care a murit în 2002. Din 1945, singurii britanici care s-au adresat celor două camere ale Parlamentului în Westminster Hall sunt cei trei suverani.
Dintre demnitari străini, şeful statului francez Charles de Gaulle, preşedintele sud-african Nelson Mandela, papa Benedict al XVI-lea, Barack Obama şi lidera opoziţiei din Myanmar, Aung San Suu Kyi.
Luni, regele Charles al III-lea s-a adresat pentru prima dată Parlamentului britanic din această sală în calitate de suveran şi şef al statului.
